SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 85-86

SUMAR Nr. 85 – 86

Ianuarie – Martie 2019

Editorial

ACTUALITATE

• Ritualul Pascal Ortodox
• Încondeiatul ouălor de Paști
• Conferința Națională a Asociației Italienilor din România – RO.AS.IT.
• RO.AS.IT. organizează Concursul național de limbă maternă „Eu vorbesc italiana”

CULTURĂ

• Festivalul covrigilor cu ou
• Lucia Condrea. Har și credință în meșteșugul închistririi ouălor
• Doi rafinați artiști italieni născuți la Tulcea / Due raffinati artisti italiani nati a Tulcea. Roberto Ruta și / e Stefano Ruta
• Recital Livia Teodorescu Ciocănea
• O trecere… Cronică de teatru
• Galileo Galilei. Eppur si muove
• Sidereus nuncius sau Anunțul stelar
• Al Caffè con Totò! File de jurnali

SOCIAL

• Rugăciunea domnească, Tatăl nostru
• Santa Lucia sărbătorită în Comunitatea italienilor din Comuna Greci / Santa Lucia festeggiata nella Comunità italiana del Comune di Greci, Tulcea
• Sfânta Ecaterina, Patroana Romei, a Italiei și a Europei
• Povestea friulanilor agricultori din Craiova / La storia degli agricoltori friulani di Craiova

REȚETE / RICETTE

SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 85 – 86

EDITORIAL

De puțin timp s-a încheiat Carnavalul de la Veneția, un eveniment grandios, cunoscut deja în întreaga lume pentru frumusețea și
diversitatea costumelor și măștilor, ce încântă publicul. Această sărbătoare ce precede postul Paștelui, „la Quaresima”, a fost concepută încă de acum 900 de ani ca sărbătoare publică în care oameni din toate categoriile sociale puteau să se întâlnească și să-și spună secrete, fără frica dezvăluirii identității, rămânând anonimi sub protecția măștilor. Istoria măștilor venețiene începe abia pe la jumătatea secolului al XII-lea iar artizanii care le făceau erau denumiți „i maschereri” și aparțineau breslei pictorilor. Împreună cu „i targheri” concepeau ceea ce vedem azi, măști din carton presat pictate pe stuc și împodobite cu panglici de tot felul, pietre și țesături. Măștile venețiene au fost folosite nu numai în perioada carnavalului ci au fost permise și de ziua sărbătorii Sfântului Ștefan (festa di Santo Stefano), de Martedi Grasso, ziua de marți ce încheia festivitățile Carnavalului, ziua dinaintea lui „mercoledi delle ceneri”, în timpul celor 15 zile ale Înălțării Domnului, iar măști precum Bauta și Tabarro (mantie neagră) erau permise și în timpul unor sărbători ale Republicii Venețiene.

Nu pot să nu amintesc aici cele mai cunoscute măști ce pot fi admirate în timpul sărbătorii, Bauta, Bernardon, Brighella, Colombina,
Rosaura, Pantalone, Larva, Gnaga, Domino, Medico della peste, Mattancino, Moretta, Uomo selvaggio, Zenda, Zanni, Fracanapa, măști care de-a lungul timpului au fost perfecționate și împodobite, ajungând admirate de întreaga lume.

Carnavalul Venețian oferea oamenilor șansa de a uita de problemele lor cotidiene și de a se distra, indiferent de statutul lor social,
admirând atracțiile sărbătorii: acrobați, animăluțe dansând, saltimbanci, trompetiști etc. Vânzătorii ambulanți, de asemenea, își
promovau cele mai bune produse care au intrat în istorie ca fiind tipice acestei sărbători: fructe uscate, binecunoscutele frittelle, buggie și dulciuri de tot felul.Veneția intră în istorie ca o lume superficială, a distracției, a decorațiunilor, patria unor artiști ca Tiepolo, Carriera, Longhi, a stilului „Comedia dei Caratteri”, a unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori, Carlo Goldoni care, dealtfel, a și dedicat o scurtă poezie Carnavalului, în care este revelat spiritul acestei sărbători: „Qui la moglie e là il marito / Ognuno va dove gli par / Ognun corre a
qualche invito, chi a giocar chi a ballar”. Sărbătoarea a fost întreruptă o perioadă lungă de timp după căderea Republicii Venețiene,
fiind reluată abia după aproximativ 200 de ani și ajungând ceea ce este astăzi, „una festa grandiosa” ce atrage mii de curioși din toată
lumea, ca o descătușare pe care o percepem ca necesitate a tuturor contemporanilor din toată lumea, dovadă a universalității nevoilor
umane de orice tip. Suntem în Postul Mare, la Quaresima, denumire ce provine din latinescul quadragesima dies, o perioadă de patruzeci de zile în care creștinii se abțin, pe lângă altele, de la consumul de carne, de aici provenind și denumirea Carnavalului (Carnevale = carnem, levare = eliminarea cărnii). Perioadei de relaxare, îi urmează o perioadă de penitență disciplinată. Un lucru care dovedește că toți suntem construiți la fel și chiar dacă sărbătoarea este preluată din calendarul catolic, este o bucurie a tuturor creștinilor și chiar și a celor de alt rit religios, ea căpătând caracter general și precedând o perioadă de lungă penitență, de purificare pe care ar trebui să o urmăm cu toții întru binele nostru al tuturor.

Pentru că acest număr al revistei va apărea chiar înainte de Sfintele Sărbători de Paște, vă doresc un Paște Fericit și multă sănătate.
Buona Pasqua!

Andi Gabriel Grosaru