SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 41-42

SUMAR Nr. 41 – 42 – Martie – Mai 2013
EDITORIAL –
EVENIMENTE / EVENTI
Giuseppe Verdi nel Bicentenario della nascita / Bicentenar Giuseppe Verdi (II)
Verdi omagiat la Bucureşti
1900 de ani de la inaugurarea la Roma a Columnei lui Traian
Revoluţia Română de la 1848, 15 iunie – instituirea drapelului naţional / La Rivoluzione Romena del 1848, 15 giugno – l’istituzione della bandiera nazionale

CULTURA / CULTURA
Oraşul celor 33 de voievozi avea palate şi grădini în stil italian / La citt� dei 33 principi aveva palazzi e giardini in stile italiano
Sculptori italieni în România / Scultori italiani in Romania
România la Bienala de artă de la Veneţia, Conferinţă de presă
Volumul RO.AS.IT. dedicat emigraţiei italiene în România îşi continuă drumul către public
Nichita Stănescu – rememorat în Italia
Giuseppe Garibaldi la Galaţi
Vă invităm să citiţi

SOCIETA’ / SOCIAL
Pedaliamo. Riflessioni di un italiano, gironzolando in bici per Bucarest
Nostalgii. La pas prin Bucureşti
Eveniment inedit la Saloanele de artă ale RO.AS.IT. Dublu debut în pictură
La mulţi ani, tanti Nora / Tanti auguri, zia Nora!
Eroul soldat Rinaldo Fauro / L’eroe soldato Rinaldo Fauro
A plecat dintre noi şi �Anna Culluri Profiriu
NOTIZIE / ŞTIRI
Reţete/ Ricette

SIAMO DI NUOVO INSIEME – Nr. 41 – 42 – Martie – Mai 2013

Editorial

Dacă ne gândim la modul în care italo-românii sau românii-italieni, așa cum îi putem numi pe etnicii italieni de astăzi din România, au sărbătorit și s-au bucurat de-a lungul vremii de ziua de 2 iunie, nu greșim afirmând că mai ales în ultimii ani bucuria lor a fost mare, cu atât mai mare, cu cât recunoașterea identității le-a permis să fie ei înșiși, cu fiecare an. Acest dar nu l-au primit numai prin intrarea României în Uniunea Europeană sau în NATO, ci le-a fost dat odată cu drepturile acordate de statul român tuturor minorităților din România, ca atare și minorității italiene. Nu este mai puțin adevărat că și limba asemănătoare și cultura comună au ajutat la integrarea italienilor în țara de adopție, de unde, majoritatea, nu s-a mai întors acasă. La toate acestea au contribuit și relațiile bilaterale excelente dintre cele două țări, pe care mereu le-am numit țări surori, nu numai declarativ, ci și asumat în egală măsură de România și Italia. Iată că anii au trecut și dacă ne uităm în urmă, este greu de imaginat faptul că România de astăzi este partener al Italiei, ambele, țări membre ale Uniunii Europene. Nu putem uita nici că în urmă cu circa 20 de ani, pentru a vizita Peninsula, trebuia mai întâi să te înscrii pentru a solicita și a obține sau nu o viză de intrare, aparte faptul că era îngrozitor de greu să ajungi să fii programat. Parteneriatul de astăzi cu Italia este cu totul altceva, dacă ne gândim nu numai la dreptul de a circula liber, dreptul reciproc la muncă sau la deschiderea unor afaceri în fiecare din cele două țări, ci și la modalitățile extrem de simple de a te deplasa de la București la Roma și invers. Sunt lucruri firești într-o țară liberă, oricare ar fi aceasta, însă de multe ori nostalgia ne poartă gândurile spre ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată Europa. La fel de adevărat este că odată cu afacerile lor, italienii au adus parcă în România și o mică parte din țara lor, așa se face că aceștia se simt foarte bine aici, de unde unii chiar nu se mai întorc în țara natală. Acestea pot fi doar câteva dintre argumentele pentru care etnicii italieni din România, împreună cu românii, întâmpină cu bucurie, în fiecare an, ziua de 2 iunie. Și de aceea și în acest an, din toată inima, rostim un: La mulți ani ITALIA!