SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 117 -118

SUMAR Nr. 117 –118 – Ianuarie – Martie 2023                           

Editorial

ACTUALITATE / ATTUALITÀ

Din nou la Carnaval! • Di nuovo Carnevale!
O seară memorabilă • Una serata memorabile
Torino. Placă în memoria lui Vasile Alecsandri • Torino. Targa a ricordo di Vasile Alecsandri

CULTURĂ / CULTURA

Călătorii literare în țara frumuseții • Viaggi letterari nel paese della Bellezza
Elio Petri e la trilogia della nevrosi • Elio Petri și trilogia nevrozei
Dialoghi letterari: Al nostro sincero amore ovvero la storia di una meravigliosa lampada • Dialoguri literare: Iubirii noastre sincere sau povestea unei lămpi minunate
L’Angolo letterario: La speranza
Întoarcerea la Roma • Ritorno a Roma

SOCIETATE / SOCIETÀ

Pagina școlii. Lectura, o desfătare a sufletului! • Pagine di scuola. La lettura, una delizia per l’anima!
Tra parentesi: 2023 — Un grande anno italiano • Între paranteze: 2023 — Un an italian foarte important
Le Scuole Superiori per Mediatori Linguistici in Italia: per un dialogo tra culture attraverso nuove forme di interazione e integrazione • Școlile Superioare de Mediere Lingvistică în Italia: pentru un dialog între culturi prin noi forme de interacțiune și integrare
Le splendide terme naturali della Maremma Toscana • Splendidele terme naturale ale Maremmei toscane
Ricette: Zuppa di funghi e castagne • Rețete: Supă de ciuperci și castane

SIAMO DI NUOVO INSIEME – Nr. 117 – 118 – Ianuarie – Martie 2023

Editorial

Un nou an, o nouă încercare • Un nuovo anno, una nuova prova

de Ioana Grosaru

Am trăit in ultima perioadă zile pline de durere in care și cuvintele au inghețat. Cu greu iți găsești vorbele pentru a exprima dezastrul care s-a abătut asupra oamenilor. De parcă nu era suficient ce se intampla nu departe de noi, in Ucraina, unde războiul provoacă victime de mai bine de un an, o altă urgie a venit peste oameni. In dimineața zilei de 6 februarie 2023, toată media scrisă și audio-vizuală transmitea vestea despre cutremurul cu magnitudinea 7,8 pe scara Richter, care a surprins Turcia și Siria.

După primul anunț, părea că tragedia nu este atat de devastatoare, știrea părea una comună ce anunța un cataclism rnatural, destul de obișnuite in zonă. In scurt timp, insă, s-a dovedit că lucrurile nu erau așa. Cu fiecare oră, noi și noi victime se adăugau cifrei anunțate anterior! Și a inceput lupta contra cronometru pentru salvarea vieților prinse sub dăramături.

Ingrozitoarele cutremure care au lovit aceste țări, curmand viața a peste 50.000 de persoane și lăsand in urmă rănite și fără adăpost alte zeci de mii, fără speranță de revenire la o viață normală, ne duc durerile in cele mai teribile și adanci tenebre ale sufletului. De această dată, NATURA a lovit și pămantul s-a cutremurat ca un avertisment apocaliptic, ca o judecată de apoi. O demonstrație a efemerului uman, a faptului că totul poate să dispară intr-o clipă: oamenii, zidirile lor, lăsand in urmă un gol rimens.Ochiul nostru, avid de imagini, va rămane mult timp focalizat pe cadrele cu copii scoși de sub dăramături, amplificand imensa durere ce s-a instalat in suflet, dar și neințelegerea și neputința in fața destinului, constatand că suntem „frunze in vant”. Și ne intrebăm ce putem face. Cum să ne opunem acestor provocări la care ne supun, in aceeași măsură, natura, dar și conflictele provocate de om? In Turcia și Siria au lovit teluricul, tenebrele pămantului, in Ucraina a lovit omul. Și intr-o situație, și in alta, cei care au de suferit sunt oamenii. Au murit mulți, foarte mulți oameni nevinovați, fără diferență: copii, tineri, bătrani. O plată prea mare pe care trebuie să o suportăm cu toții, chiar dacă nu suntem direct afectați. Pentru că la suferințe nu poți rămane indiferent. Și s-a văzut solidaritatea și simțirea de care au dat dovadă numeroase țări, popoare diferite, oameni diferiți care au sărit in ajutorul celor năpăstuiți. O dovadă că ne pasă, că suntem umani, sensibili la suferință. Este și asta o licărire de speranță, ce poate fi luată in calcul pentru a se curma tragediile pe care și omul și le provoacă. Pentru că, dacă cutremurele incă nu pot fi stăvilite, conflictele armate, războiul, da!

Este suficient să ne rugăm la Dumnezeu? Atotputernicul? Marele creator al Universului? Sigur NU. Pentru că omul a fost inzestrat de Creator cu rațiune și trebuie să și-o folosească pentru binele lui, cat nu este prea tarziu. Să ne rugăm cu speranța unei vieți revenite la normalitate și, precum pasărea Phoenix, renăscută din propria-i cenușă, să prindă din nou viață locurile devastate de „intunericul” din mintea omului sau de provocările ce vin din adancul pămantului.

Suntem într-o perioadă a penitenței, în așteptarea celei mai importante sărbători creștine de peste an, Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Este perioada pe care o putem parcurge în comuniune, unindu-ne glasul și faptele bune pentru ca PACEA și înțelegerea să fie cu noi toți și cu cei ce conduc destinele noastre!

Iubirea să ne fie călăuza în așteptarea Învierii, a bucuriei de a fi conduși de lumină spre un timp viitor în care să ne respectăm cu toții!