Fericitul Vladimir Ghika
Astăzi, 16 mai, biserica Romano-Catolică celebrează pe Fericitul Vladimir Ghika, monsenior, preot, prinț, scriitor și martir pentru credința în Isus Cristos.
Acest Fericit al bisericii, chiar sfânt în sufletul nostru, a fost ales ca patron spiritual al Asociației Italienilor din România – RO.AS.IT.
Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul – Turcia), fiul lui Ioan Ghika (ministru plenipotenţiar al României în Imperiul Otoman) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg, a primit Taina Botezului și Taina Mirungerii în Biserica Ortodoxă.
Tânărul Vladimir începe şcoala în Franţa, la Toulouse în 1878, iar după 1895 va urma la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice. Pentru că era o fire studioasă a frecventat cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. În 1898, la Roma, urmează Facultatea de Teologie și Filosofie a dominicanilor – Colegiul San Tomaso.
La 1902, pentru a fi „şi mai ortodox” face o declarație de credință trecând la catolicism.
La București, va pune bazele primului spital gratuit, „Sf. Vincenţiu de Paul”, dar și a primei ambulanțe.
Este hirotonit preot în 1923, la Paris de către arhiepiscopul locului și va sluji acolo până la 1939. Cu sufletul și inima la România, cere Papei privilegiul de a celebra Sfânta Liturghie în cele două rituri: latin şi bizantin, iar astfel a devenit primul preot român biritual.
Cu o putere extraordinară și o iubire de aproapele uimitoare, a activat în toată lumea (la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires etc.). Pentru aceasta Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”.
În 1939 se întoarce în România, unde îl surprinde începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. Alege să rămână în România pentru a fi alături de săraci şi bolnavi, să îi poată ajuta.
După instaurarea comunismului în România, Monseniorul alege să rămână în țară.
Este arestat la 18 noiembrie 1952, bătut și torturat. Un an mai târziu are loc procesul și sub acuzaţia de „înaltă trădare” este întemniţat la Jilava, iar în 16 mai 1954 trece la cele veşnice din cauza tratamentului inuman la care a fost supus.
După un lung proces de beatificare, început după moartea Monseniorului, Papa Francisc îl declară Fericit la 27 martie 2013, iar sărbătoarea liturgică a fost fixată pe 16 mai.
Luând exemplu viața unui simplu om cu suflet nobil, atât din naștere cât și prin vocație, să tindem și noi să fim mai buni, mai apropiați de semenii noştri, mai aproape de Cristos.
Beate Vladimir, ora pro nobis!
Beato Vladimir, prega per noi!
Fericite Vladimir, roagă-te pentru noi!
