Tomat Giuseppe Antonio

Nume și Prenume:

TOMAT Giuseppe Antonio

1. 1878 – d. 1929

antreprenor / pietrar

Date biografice:

Originar din Valeriano di Pinzano al Tagliamento (Italia), fiul lui Nicola și al Mariei, s-a născut la data de 14 ianuarie 1878 și trecut la cele veșnice la București la 9 septembrie 1929.

A ajuns în România la vârsta de șase ani, urmându-și tatăl Nicola, pietrar sezonier.

Încă din copilărie, s-a dovedit a fi un elev disciplinat al tatălui său, de la care a învățat meseria de pietrar. Între 1904 și 1908, era deja implicat în construcția podurilor și a altor structuri de pe linia de cale ferată București-Oltenița.

La 1905 donează bani pentru victimele cutremurului din Italia; 1913 donează bani pentru susţinerea familiilor celor plecaţi în război;

După această experiență, a urmărit cu consecvență dezvoltarea operei sale industriale

în piatră și marmură, creând nenumărate monumente funerare și comemorative în multe orașe ale Regatului. În domeniul militar, Tomat a jucat un rol principal în înființarea, în timpul Primului Război Mondial, a unei „Legiuni de Voluntari Români din Italia”, recrutată

pentru efortul de război, în recucerirea Basarabiei.

Întors la București în 1919, Tomat și-a reluat activitatea de pietrar și mozaic: dăruirea sa și acuratețea lucrării sale i-au adus favoarea cercurilor artistice românești și a asociațiilor tehnice, permițându-i să creeze opere de importanță artistică primordială. Printre numeroasele proiecte finalizate la București în deceniul 1919-1929 se numără scara principală și placarea cu piatră a Cercului Militar; operele de artă create la Școala de Arhitectură „Ion Mincu” (1912-1927), a cărei fațadă principală, proiectată de Grigore Cerchez, este în întregime placată și decorată în piatră, în timp ce interiorul prezintă pardoseli din mozaic venețian; finalizarea colonadelor și scărilor Casei Câmpeanu. În perioada corespunzătoare, Tomat a supravegheat execuția monumentelor funerare din Târgu Jiu și Slatina, construcția majoră a Monumentului dedicat Eliberării din Oradea și execuția altor lucrări de mozaic din Alba Iulia.

A fost decorat cu Coroana României în gradul de Cavaler în 1922.

În 1926 face parte din consiliul de administrație al „PIETROASA” – Societate anonimă pentru industria pietrei Bucureşti.

Giuseppe Tomat a lucrat împreună cu Clemente Santalena, la Monumentului Italienilor Căzuți în România (1929), situat la cimitirul militar „Ghencea”. Monumentul a fost proiectat de arhitectul Mario Stoppa.

Moștenirea Moștenirea profesională a lui Giuseppe Tomat a fost preluată, după moartea sa, de fiul său, Edoardo, care a continuat munca tatălui său.

A fost căsătorit cu Reghina – născută Baer, fericitul eveniment având loc la data de 26 februarie 1900, conform ziarului Universul.

Domiciliu: Calea Griviţei, nr. 154, Bucureşti; str. Dr. Felix Nr. 41, Bucureşti

Familia a avut mai mulți copii:

• Elena Giuseppina – născută la 1 februarie 1903 – decedată la 1 august 1904;
• Eduardo;
• Maria – căsătorită cu Anton Victor Santalena – Maria primește zestre la 1928, de la tată și frate Eduardo un teren de aprox 700 mp și o casă mobilată și dotată pe strada Niculcea nr 1.

Rude:

Tatăl – Nicola și mama – Maria. Domiciliați în strada Dreptului nr. 8;

Soră – Maria Rosalba, domiciliată în str. Griviței 154, căsătorită la 1911 cu Luigi Antonio Sello, zidar, originar din Pinzano al Tagliamento, domiciliat str. Griviței 154;

Antrepriza de construcții: „Tomat & Co.”

• înființată la 1914,
• împreună cu: M. Harţei; apoi și ing. Tiberiu Eremie, apoi Horia Pipoș;
• cu sediul în Bucureşti, strada Dr. Felix No. 39,
• exploatarea carierelor de piatră de la Mateiaşi (Muscel)
• antrepriza lichidată la 1929 prin decizia urmașilor

Realizări:

• 1904 – 1908, implicat în construcția podurilor și a altor structuri de pe linia de cale ferată București-Oltenița
• nenumărate monumente funerare și comemorative în multe orașe ale Regatului
• 1919-1929 se numără scara principală și placarea cu piatră a Cercului Militar
• operele de artă create la Școala de Arhitectură „Ion Mincu”, a cărei fațadă principală, proiectată de Grigore Cerchez este în întregime placată și decorată în piatră, în timp ce interiorul prezintă pardoseli din mozaic venețian
• finalizarea colonadelor și scărilor Casei Câmpeanu
• Monumentului Italienilor Căzuți în România (1929), situat la cimitirul militar „Ghencea”
• supravegheat execuția monumentelor funerare din Târgu Jiu și Slatina,
• construcția monumentului dedicat Eliberării din Oradea și execuția altor lucrări de mozaic din Alba Iulia
• Palatul Administrativ din Iaşi – lucrări de pavaj şi pardoseală

Surse:

• ACTA MUSEI POROLISSENSIS, Zalău, 2022
• Arhivele Naționale ale României
• Emigranții din Veneto și din Friuli în viața economică și culturală a vechiului regat (1848-1948) , Paolo Tomasella, Cluj Napoca, 2014
• L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), Alina Dorojan, Universitatea Roma Tre
• Maestri costruttori e impresari friulani nelle città della Romania durante il periodo interbellico (1920-1948), Paolo Tomasella
• Monitorul Oficial din 1914
• Monitorul Oficial din aprilie1930
• Monitorul Oficial din august 1914
• Monitorul Oficial din ianuarie1934
• Monitorul Oficial din iulie 1915
• Monitorul Oficial din iulie 1927
• Monitorul Oficial din noiembrie 1926
• Monitorul Oficial din noiembrie 1927
• Monitorul Oficial din noiembrie 1928
• Monitorul Oficial din octomberie 1929
• Monitorul Oficial din septembrie 1925
• Ziarul Aurora Bukarest din februarie 1927
• Ziarul Argus din februarie 1925
• Ziarul Argus din septembrie 1932
• Ziarul Minerva din august 1914
• Ziarul România din 1923-1927
• Ziarul Universul din februarie 1900
• Ziarul Universul din iulie 1913
• Ziarul Universul din septembrie 1905