SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 79-80

SUMAR Nr. 79 – 80

Aprilie – Iunie 2018

Editorial. 

ACTUALITATE

• Expoziția RO.AS.IT. „De la emigrare la integrare”, primită cu interes în Capitala Piemontului. Un mesaj la toleranță și incluziune socială
•  Un spectacol aniversar: Un bel die / Într-o bună zi
• Il passato sempre presente / Trecutul mereu prezent
• Monografia orașului Buhuși – o carte-mărturie pentru viitor

CULTURĂ

• Eugen Comarnescu, Măria Sa Actorul – Exerciții de admirație, sau Arta Clipei
• Il Canaletto, un grande pittore italiano, a  250 anni dalla morte / Canaletto, un mare pictor italian, la 250 de ani de la moarte
• Avantgardiste un jour, avantgardiste toujours! File de jurnal /  Pagine di diario
• Eugen Drăguțescu. Un artist îndrăgostit de Italia / Un artista amante d`Italia
• Cronica unui film admirabil: Parfum de femeie / Profumo di un vecchio film

SOCIETATE

•  Istoria veche a imigrației italiene în Banat / L’antica storia dell’immigrazione italiana in Banat
• Mănăstirea Santa Chiara de Assisi din Napoli
• The fall of an angel… / Zborul unui înger / Note de spectator

ȘTIRI

SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 79 – 80

EDITORIAL

O campanie întemeiată pe confuzie

În ziua de 4 iulie 2018, Camera Deputaților a adoptat noul Cod Penal. Au fost 167 voturi „pentru”, 97 de voturi „împotrivă” și 19 abțineri. Eu nu am votat, pentru că am considerat că pașii spre reformă se fac puțin diferit, așa cum s-a procedat în trecut cu codurile civile și nu am dorit să angajez imaginea minorității pe care o reprezint în Parlamentul României cu adoptarea unui important proiect de lege ce a născut controverse, convingerea fiindu-mi confirmată de reacțiile venite atât din partea Comisiei Europene cât și a președintelui Klaus Iohannis. Probabil că lucrurile nu vor rămâne așa, după ce acest proiect a fost atacat și la Curtea Constituțională. Dacă sunteți la curent cu ce se întâmplă pe scena politică, ați urmărit cu siguranță dezbaterile intense ce au precedat și au urmat votului, având ca subiect Grupul Minorităților Naționale. Nouă membri ai grupului din care fac parte au votat „pentru”. Chiar dacă nu le împărtășesc opțiunea, nu pot să nu o respect. Au avut, cu siguranță, rațiunile lor. În democrație, votezi cum crezi că este de cuviință, nu după cum încearcă să îți impună cineva, printr-un mijloc sau prin altul. În acest sens, este regretabilă intervenția unui coleg deputat care, de la tribuna Parlamentului, a atras atenția membrilor Grupului Parlamentar al minorităților naționale „să aibă grijă” cum votează, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a principiilor parlamentarismului. Probabil a dorit să se afirme. În contradicție cu normalitatea a intrat și campania mediatică îndreptată ulterior împotriva celor 9 deputați ai minorităților naționale și extinsă la nivelul întregului grup, pornind de la interogația: „De ce să aibă minoritățile naționale reprezentanți în Parlamentul României?” Nu putem să nu reacționăm la o asemenea întrebare fără sens, din punctul meu de vedere, pentru că nu de puține ori ne-am confruntat cu ostilități similare iar răspunsul este unul cât se poate de simplu: „România a reprezentat și reprezintă un model de conviețuire interetnică și un factor de stabilitate zonală, tocmai pentru modul în care minoritățile știu să conviețuiască și pentru exemplul pentru care l-au dat de-a lungul anilor, contribuind substanțial la dezvoltarea României.” Cine e interesat să știe exact cum stau lucrurile se poate lămuri imediat. Există pe de altă parte, surse de informare corectă, printre ele numărându-se mass media Asociației Italienilor din România – RO.AS.IT. Reprezentarea minorităților naționale în Parlamentul României este expresia cea mai înaltă a progresului în materie de conviețuire și democrație, care fac ca țara noastră să fie una dintre cele mai sigure din Europa. Pentru că suntem în anul Centenarului, să nu uităm că reprezentanții minorităților naționale au contribuit la realizarea Marii Uniri și la edificarea statului român modern. Urmașii acestora formează comunitățile de astăzi, comunități cu nevoi specifice de conservare și promovare a identității, cunoscute în profunzime de cei care provin din mijlocul lor. Ca atare, întrebarea „de ce să decidă italienii în țara mea?” – auzită și ea în cadrul campaniei amintite – este profund greșită. Nu decid nici italienii, și nici armenii, și nici grecii. Prin voturile prin care am fost învestiți, decid și românii cu origini italiene, românii cu origini armene, românii cu origini grecești etc. Ei au drepturi egale cu restul românilor. Au drepturi egale cu cei care, rău-intenționați sau în necunoștință de cauză, lansează în spațiul public astfel de interogații, având o mentalitate similară cu cea din perioada comunistă, când s-a patentat prigonirea multora dintre minoritățile naționale în România.
Andi Gabriel Grosaru