Precursorii Marii Uniri: italianul care a restaurat Dacia

Am citit un titlu – „Cine a unit prima dată Țările Române” – și m-am întrebat cât sâmbure de adevăr este în afirmația că prima unire a fost făcută de un italian. Mi-am amintit de frumoasele cuvinte ale directorului Institutului de Arheologie, numit „Patriarhul cetății Histria”, Alexandru Suceveanu, cum că „arheologii au menirea de a transforma legendele în istorie”.

Conștiința unității de neam și de limbă a circulat încă din secolul al XV-lea, bazându-se și pe faptul că teritoriul locuit de strămoșii populației românești purta numele de Dacia. Întorcându-ne în timp, aflăm despre locuri și personaje fascinante. Personajul principal este faimosul condotier Giovanni Battista Castaldo (foto), născut la Nocera (Pagani) în anul 1493. Locul nașterii este încă neclar, existând cercetători care susțin că cel despre care vorbim s-ar fi născut într-un sat unde se afla un castel Castaldo. Alții susțin nașterea sa la Cesinola, din Cava de Tirreni. De asemenea, se spune că s-ar fi născut la Milano. Cert este că era fiul unui patrician din Nocera și că s-a stins din viață la Milano în 6 Ianuarie 1563.

„Restauratorul cel bun al Daciei”

Battista Castaldo a fost un mare general italian, militar al Sfântului Imperiu Roman, guvernator al orașului Velletri, marchiz de Cassano, conte de Piadena. Și-a câștigat titlurile nobiliare pentru reușitele sale în lupte, fiind numit în anul 1545 de către Carol al V-lea, senior de Binasco, Rezzana, Caldignaia, Sibiu și Binanouva. A venit în Transilvania, care intrase sub dominația Habsburgică, trimis chiar de Carol al V-lea, împreună cu 7000 de soldați mercenari.

Castaldo se ocupa în Transilvania de problemele politice, militare și administrative. Dându-și seama că turcii nu-l puteau deranja, aceștia fiind în război în Asia, și cunoscând slăbiciunile și rivalitățile din teritorii, având în spate cea mai puternică armată imperială, îi înlătură pe Petru Rareș din Moldova și pe Mircea Ciobanu din Țara Românească și pune în locul lor locotenenți fideli. Și Petru Rareș avusese dorința de unire, dar nu a dispus de resursele necesare pentru realizarea acestui vis. Castaldo si-a luat titlul de „Daciae Restitutori Optimo”, adică Restauratorul cel mai bun al Daciei, și a bătut o medalie, intitulându-se comandant suprem, cu imaginea sa în toga romană, dând mâna unei femei îngenuncheate. Totul a durat până în anul 1556.

La venirea sa, a fost sfătuit să țină cont de sugestiile lui Gheorghe Martinuzzi, care era guvernatorul Transilvaniei, arhiepiscop de Esztergum, cardinal și episcop de Oradea. Acesta era născut în Croația, numele său fiind Georg Utjessenivicz, și a preferat să păstreze numele mamei sale, Martinuzzi, ea fiind născută la Veneția.

Un castel cu o poveste aparte

Martinuzzi a consolidat, între 1546-1551, un castel în Vințul de Jos, județul Alba. Lucrările au fost făcute de Domenico de Bologne. A intrat în legendă interesanta poveste a comorii. În anul 1543, niște pescari au găsit în apele râului Strei, la rădăcina unui copac, o boltă unde erau ascunși obiecte din aur și 400.000 de galbeni, care aveau pe ei chipul lui Lisimah, parte a vistieriei lui Decebal. Aflând, Martinuzzi a omorât pescarii, a confiscat comoara și astfel, a putut cumpăra marele teren de la nobilul Nicolae Cozca și să ridice castelul.

Dar această mare avere i-a adus și sfârșitul. El a fost asasinat în anul 1551 de către mercenarii lui Castaldo, din ordinul împăratului Ferdinand I. Castaldo a preluat castelul. Interesant este că, în anul 1555, Papa Iuliu al III-lea i-a absolvit de vina uciderii lui Martinuzzi pe toți cei care au participat la asasinat.

După reîntoarcerea în Italia, Castaldo a participat la guvernarea orașului Milano din 1556 și a fost numit căpitan general în 1563. A obținut Capella di Santa Maria a Monte, din Nocera, de la episcopul Paolo Giovio Mânăstire. Lui Castaldo i se datorează întărirea apărării Sibiului, construind și bastionul Haller (1551-1553), care se poate vedea și astăzi. Proiectele  bastioanelor au fost executate de arhitecții italieni, care au impus un nou sistem de fortificații.

Arhitectul italian Alessandro Clippa a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate în colțurile centurii. După ani, castelul a fost preluat de familia Bathori (Andrei, Stefan, Cristofor), apoi proprietatea ajunge la Gabriel Bethlen, care face consolidări sub conducerea unui important arhitect din nordul Italiei, Giacomo Resti, care a transformat locul într-o fortăreață monumentală, și termină refacerea castelului în stil renascentist. Castelul devine o bijuterie de artă a vremii. Tipul de arhitectură Resti a devenit popular în întreaga Transilvanie. În perioada comunistă, domeniul a fost naționalizat, iar castelul a fost folosit ca magazie și fabrică de prelucrare a cărnii.

În anul 1975, pe cer senin, se spune ca un fulger a lovit castelul și singura zonă rămasă intactă este cea legată de Maria Tereza si legendele sale. Oamenii din zonă spun că se aud câteodată urlete și se văd lumini în perimetrul castelului. Reputația construcției este sumbră, având în vedere evenimentele sângeroase petrecute acolo:

• Pe 17 Decembrie 1551 este asasinat Martinuzzi.
• În 1555, pe 9 mai, Aron Vodă de la Iași este adus împreună cu familia la Alba Iulia, apoi la

castelul din Vințul de Jos, unde a fost închis și apoi otrăvit.

• In 1601, arhitecții italieni Simone și Fulvio Cenga au fost asasinați de generalul Basta, învinuiți că l-au sprijinit pe Mihai Viteazul.
• In 1680, a fost întemnițat aici mitropolitul Sava Brancovici.

Inspirat de reușita lui Castaldo, Sigismund Bathory este un alt „unificator” pentru o scurtă perioadă. El a fost ales Principe al Transilvaniei în anul 1581, pe când avea doar 9 ani, și a guvernat cu întreruperi până în 1602. El a solicitat împăratului Rudolf al II-lea să fie numit Principe al Ardealului, Moldovei și Țării Romanești și a bătut un Mădălin cu titulatura „Serenisim Principe al Transilvaniei, Valahiei și Moldovei”. Proiectul său purta numele „Planul Dacic”, aceasta fiind o recunoaștere a existenței și continității românilor în Transilvania. A fost, în fond, o unire doar pe hârtie, nu de facto. Istorie și legende… adevăr și ficțiune. Totuși, ce știm sigur este că unirea celor trei Țări Românești a fost făcută de Mihai Viteazul.

Revenind la Giovanni Battista Castaldo, trebuie spus că celebrul pictor Titian Vecellio i-a facut portretul, purtând la gât un medalion cu imaginea lui Lisimah. Tabloul se află la Londra.

(Mihaela Mateescu Profiriu)