Ludovic Zumino
Nume și Prenume:
Ludovic Zumino
- 1885 – d. 1970
arhitect
Date:
Născut în 25 iunie 1885 în Sinaia, fiul italianului Luigi Zumino, inginer și al Mariei Zumino (născută Terek), ambii romano-catolici, originari din Maiano, Udine.
Frate cu Graziella, Anna și Lucia.
Alte rude:
- Albigio Zumino – unchi
- Pietro Zumino – unchi
- Eugenia Demezzo – mătușă
- Antonio Zumino – unchi
Câștigă în 1905, premiul II, ca elev constructor de clădiri, la concursul organizat de Școala Industrială.
În 1907 Ludovic L. Zumino apare pe „lista tinerilor șterși din controalele armatei ca supuși străini”.
În 1909 îl găsim pe lista donatorilor către Crucea Roșie, pentru ajutorarea victimelor cutremurului catastrofal din Italia.
Diplomat al Școlii de Belle Arte din Paris, Montparnas, în 1912, cu echivalarea Academiei de Arhitectură din București în 1915.
În 1914 concura într-un concursul facultății de arhitectură dedicat absolvenților de școli străine.
Căsătorit cu Elena.
Domicilii: str. Petru Rareș nr. 12/32, Victoriei nr. 47.
Sediul profesional în Calea Dorobanți nr. 152/230.
Primește, în 1915, din partea unei comisii a Primăriei Capitalei, dreptul de a prezenta proiecte ca arhitect diplomat. În același an se numără pe lista celor care „au vărsat aurul” în vistieria Băncii Naționale pentru întărirea economică și militară a patriei.
În 1916 lua parte la un eveniment al artiștilor Bucureșteni, deschiderea evenimentului dedicat artei, a „Salonului Oficial”.
În data de 6 februarie 1918 îi era acodată împământenirea, fiind încadrat ca plutonier în Armata Română, ca mai târziu, pe 25 februarie 1918 să fie avansat la gradul de sublocotenent la „trupe speciale”.
La data de 31 octobmrie 1920 a fost numit în funcția de arhitect-șef clasa I, la Direcțiunea General a Refacerii – Serviciul Exterior, fiind reconfirmată funcția un an mai târziu, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. Este mutat în Administrația Centrală A Direcțiunii Lucrărilor de Reclădire Urbană la data de 24 decembrie 1921. Anul următor, 1922, în luna aprilie găsim o notă ca fiind „considerat demisionat” din funcția deținută anterior.
În 1924, ca arhitect, era martor la un proces.
În 1925 a fost numit architect în serviciul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, fiind numit în funcția de arhitect clasa I în serviciul arhitecturii.
Îl găsim ca unul din cei 108 arhitecți semnatari al unui protest împotriva Primăriei Capitalei, legată de construirea noului Palat Comunal.
În 1930 se afla tot în serviciul Ministerului Agriculturii și Domeniilor în cadrul serviciului arhitecturii, ocupând functția de arhitect clasa a II-a.
În urma unei cereri de înscriere depusă în 1932, i s-a eliberat legitimația nr. 248/1933.
Face parte din echipa ce a lucrate la renovarea Palatului din Calea Victoriei, în 1935.
La data de 31 mai 1938 făcea parte din asistența prezentă la evenimentul de serbare a regimentului de gardă a regelui.
La data de 1 octombrie 1939 tot în cardul Ministerului Agriculturii și Domeniilor este avansat la gradul de arhitect șef clasa I.
În 1941 donează soției sale Elena, un teren aflat în calea Dorobanților nr. 230.
În anul 1941 era încadrat în armata română cu funcția de căpitan de geniu.
Ca arhitect șef clasa I, la data de 28 septembrie 1943, a fost detașat la Administrația Casei Pădurilor Statului, iar în 1944 s-a prelungit detașarea.
La data de 31 martie 1945 este avansat la gradul de arhitect inspector general clasa a II-a în cadrul serviciului arhitecturii al Ministerului Agriculturii și Domeniilor, iar în 1 iulie 1945 deținea funcția de inspector general.
Iese la pensie la data de 10 august 1945 din serviciul Casei Pădurilor Statului și încetează a mai face parte din cadrele Corpului arhitecților.
A trecut la cele veșnice în luna iunie 1970, fiind înmormântat la cimitirul Belu.
Realizări:
Colaborări timpurii cu Paul Smărăndescu (1909-1911): La începutul carierei sale, înainte de finalizarea completă a studiilor de la Paris, Ludovic Zumino a lucrat în biroul arhitectului Paul Smărăndescu și a fost implicat direct în documentarea și proiectarea unor reședințe importante din București, precum:
- casa Dem. Comșa,
- casa Nae Moroianu,
- casa Zoe Rădulescu,
- casa Z. Păucescu
- casa Simionescu M.
- casa Dudescu Gh.
- casa Dragomirescu C.
- Şcoale tip
- casa Zumino
A lucrat la proiecte de locuințe sociale și colective, precum realizarea unui grup de locuințe ieftine (muncitorești), în colaborare cu arhitecții Guneș și Sachelarie.
A lucrat la proiecte de locuințe sociale și colective, precum locuințe unifamiliale orășenești în colaborare cu arhitecții Mihai Enescu, R. Patrulius, P. Carp, P. Focșa și ing. R. Constantinescu.
Noua sală a tronului regal, 1935.
Reovarea palatului regal.
Surse:
- Arhivele Naționale ale României
- INVENTAR, FOND, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR – ERVICIUL ARHITECTURII – 1889-1901, 1912, 1925-1950
- Revista Arhitectura, 1956
- Monitorul Oficial din 31 octobmrie 1920
- Ziarul România din 1923
- Ziarul Țara noastră din 1933
- Ziarul Universul din 21 iunie 1905
- Ziarul Universul din 15 iunie 1906
- Monitorul Oficial din 10 februarie 1907
- Ziarul Universul din 14 ianuarie 1909
- Ziarul Dimineața din 2 decembrie 1914
- Ziarul Universul din 2 decembrie 1914
- Ziarul Viitorul din februarie 1915
- Ziarul Adevărul din 28 februarie 1915
- Ziarul Minerva din mai 1915
- Ziarul Universul din 8 iunie 1915
- Ziarul Viitorul din noiembrie 1915
- Ziarul Minerva din 3 mai 1916
- Ziarul Universul din noiembrie 1916
- Monitorul Oficial din 6 februarie 1918
- Monitorul Oficial din 25 februarie 1918
- Monitorul Oficial din 30 noiembrie 1921
- Monitorul Oficial din 24 decembrie 1921
- Monitorul Oficial din 4 aprilie 1922
- Ziarul Rampa din 6 iulie 1923
- Monitorul Oficial din decembrie 1923
- Ziarul Dobrogea juna din 24 februarie 1924
- Monitorul Oficial din 26 ianuarie 1925
- Ziarul Lupta din februarie 1925
- Monitorul Oficial din 6 august 1925
- Ziarul Viitorul din 6 august 1925
- Ziarul Dimineața din 8 august 1925
- Ziarul Universul din 20 septembrie 1925
- Monitorul Oficial din 9 ianuarie 1930
- Monitorul Oficial din 7 februarie 1931
- Monitorul Oficial din 17 mai 1933
- Ziarul Lupta din ianuarie 1935
- Ziarul Curentul din 4 ianuarie 1935
- Ziarul Curentul din 14 august 1936
- Monitorul Oficial din 31 martie 1937
- Ziarul Dimineața din 7 noiembrie 1937
- Ziarul Universul din 8 noiembrie 1937
- Monitorul Oficial din 24 mai 1938
- Ziarul Curentul din 31 Mai 1938
- Ziarul Timpul Bukarest din iunie 1938
- Ziarul Universul din 2 iunie 1938
- Ziarul Argus din 7 octombrie 1938
- Monitorul Oficial din 3 mai 1939
- Monitorul Oficial din 23 noiembrie 1939
- Monitorul Oficial din 10 februarie 1941
- Ziarul Curentul din 12 februarie 1941
- Ziarul Argus din aprilie 1941
- Ziarul Argus din decembrie 1941
- Ziarul Argus din decembrie 1942
- Ziarul Curentul din 17 decembrie 1942
- Monitorul Oficial din 30 septembrie 1943
- Monitorul Oficial din 31 august 1944
- Monitorul Oficial din 4 noiembrie 1944
- Monitorul Oficial din 9 decembrie 1944
- Monitorul Oficial din 21 februarie 1945
- Monitorul Oficial din 15 martie 1945
- Monitorul Oficial din 31 martie 1945
- Monitorul Oficial din 31 mai 1945
- Monitorul Oficial din 28 iunie 1945
- Monitorul Oficial din 17 iulie 1945
- Monitorul Oficial din 24 august 1945
- Ziarul România Liberă din 13 decembrie 1968
- Ziarul România Liberă din 30 iunie 1970
- Ziarul România Liberă din 8 mai 1982
- Ziarul Informația zilei din 23 octombrie 2005
- https://arhitecturaneoromaneasca.blogspot.com/2018/07/opis-dosare-arh-paul-smarandescu.html
- https://arhivadearhitectura.blogspot.com/2022/07/ludovic-zumino.html










