Concurs „EU vorbesc italiana”

Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. organizează, în perioada 20 februarie – 15 iunie 2020, cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării, cea de-a doua ediție a concursului dedicat promovării limbii materne italiene. În perioada 30 august – 4 septembrie, autorii eseurilor selecționate vor participa la Tabăra „Europolis-OLIMPIC”.

Intitulat „EU VORBESC ITALIANA / IO PARLO ITALIANO”, concursul urmărește încurajarea vorbitorilor de limbă italiană, ca limbă maternă și se adresează:

–   elevilor vorbitori nativi de limbă italiană;

–   elevilor care studiază limba italiană ca limbă maternă;

–   elevilor cu origini italiene care cunosc limba italiană chiar dacă nu o studiază instituțional;

–   elevilor care provin din familii mixte (unul dintre părinți este italian) și cunosc limba italiană chiar dacă nu o studiază instituțional.

Începând cu anul 2010, sub genericul „Italienii din România. O etnie cu rădăcini străvechi”,  Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. a organizat, prin intermediul comunităților sale, concursuri de eseuri privind cultura și istoria minorității italiene din România, astfel că prezenta inițiativă derivă dintr-o experiență pe care dorește să o valorifice și să o extindă, apelând și la susținerea Ministerului Educației și Cercetării.

Autorii eseurilor câștigătoare vor participa în tabăra ”Europolis Olimpic” (30 august – 4 septembrie 2020, la Tulcea).

Regulament-EU-VORBESC-ITALIANA(.doc)

Formular-inscriere-EU-VORBESC-ITALIANA(.doc)

 


 

„Ție, Roma Eternă” – eseul câștigător al primei ediții „EU vorbesc italiana/IO parlo italiano”

Miruna Ioana Poloboc (17 ani), din Piatra Neamț, a câștigat etapa finală a concursului „EU vorbesc italiana/IO parlo italiano” în 2019. Iată eseul câștigător, scris în timpul taberei „Europolis Olimpic”.

A TE, ETERNA ROMA

Avete mai sentito quel senso di appartenenza a un luogo, quel senso di protezione, di sicurezza? Beh, dovreste visitare Roma,  la Città Eterna che mi ha sempre accolta calorosamente in tutto il suo splendore.

Roma non è politica corrotta, non è traffico e tantomeno ignoranza. Roma è quella panchina sulla quale ti siedi pensando al futuro, è quel bambino che guarda con stupore il Colosseo, quella canzone cantata tra amici a squarciagola per le piazze, quell’enorme strada sulla quale passeggi e non ti senti mai solo.

Roma non è solo la capitale dell’Italia, ma la capitale del mio cuore, quella luce sempre accesa, quella speranza che non muore mai.

Il tuo cuore, il Colosseo, dorato e gigantesco seppur semicrollato, ti rende unica, ineguagliabile, viva. Le piazze in cui mi muovo spensierata, cercando risposte invano. Quelle strade strette che rendono il tutto più piacevole e romantico, dove un semplice bacio può diventare il ricordo di un amore eterno. E le persone, i semplici romani che sono così fieri della loro città, che parlano di te ovunque vadano e ti portano sempre nei loro cuori.

Roma, io ti voglio ringraziare perché ci sei stata quando ne avevo bisogno, perché mi hai ascoltata quando nessuno voleva sentire, mi hai sostenuta anche quando le mie gambe non ce la facevano più. Ti voglio ringraziare perché hai qualcosa di speciale che lega tutti coloro che ti visitano.

Che poi questa magia non so proprio da cosa derivi, so solo che non sei una semplice città, tu sei vita, sei amore…Tu sei fuoco, sei passione, sei la città delle illusioni, dei desideri, delle speranze.

Tu, Roma, meriti questo e altro perché senza di te saremmo delle pecorelle smarrite che non trovano mai pace.

Mia amata Roma, ti ho scritto queste parole perché sentivo il bisogno di aprire il mio cuore davanti a te, per darti un’idea di quanto tu sia magica e perché voglio augurarti di non cambiare mai, di resistere eternamente visto che, una quotidianità senza di te non riesco proprio a immaginarmela.

Grazie Roma, grazie davvero…

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support