Asquini Silvio

Date biografice:

Nascut la 16 iunie 1892, la București.

Religie romano-catolic.

Fiul constructorului Silvio Asquini și al Idei Midena, sosiți în București din provincia Udine, Italia, în anul 1881.

Frați: Italico, Nico, Elvira, Elena.

În 1913, a obținut diploma de arhitect la Politehnica Hildburgansen din Germania, iar în 1927 a absolvit Școala de Arhitectură din București.

Cetățean italian la naștere, obține cetățenia română conform Monitorului Oficial, în data de 4 noiembrie 1927, în urma cererii de naturalizare publicată în Monitorul Oficial nr. 63/1927 și în Ziarul Îndreptarea din 22 februarie 1927.

În 1914, a înființat, împreună cu tatăl său, antrepriza de arhitectură și construcții „Silvio și Victor Asquini” care a ridicat numeroase clădiri care pot fi admirate și astăzi în București.

Găsim în Monitorul Oficial înființarea acestei antreprize: „Extract de pe contractul de asociaţie. Autentificat de tribunalul Ilfov, secţia de notariat, la No. 19.873 din 1914.

Între Silvio Asquini, constructor şi Victor Asquini, arhitect, ambii domiciliaţi în Bucureşti, strada Cesar Boliac No. 14, a intervenit asociaţia pentru întreprinderi de arhitectură şi construcţiuni de clădiri. Termenul asociaţiei e de 5 ani, începând de la 1 ianuarie 1915, cu dreptul de prelungire pe alte perioade de câte 5 ani. În asociaţie Silvio Asquini depune 10.000 lei capital şi munca, iar Victor Asquini, munca şi cunoştinţele tehnice.

Semnătura socială va fi : Silvio Asquini & fiu, fiecare asociat putând semna singur orice obligaţiuni.

Beneficiile şi pagubele se vor împărţi în proporţie de 60% pentru Silvio Asquini şi 40% pentru Victor Asquini.”

Sediul profesional în str. Cezar Boliac nr. 22.

În perioada Primului Război Mondial (1916-1918), a obținut gradul de locotenent în rezervă, servind în Direcția de Geniu.

În decembrie 1920 e numit director al societății „Allur” – societate anonimă pentru fabricarea materialelor și întreprinderi de construcții.

În 1926 primește distincția „Coroana României” în grad de ofițer.

Ida Asquini, născută Midena, a decedat la 14 aprilie 1909, 44 ani, înmormântată la Belu Catolic.

Realizări:

• 1923-1924 – Casa Asquini, Strada Cezar Bolliac 23, București (fost nr. 19, 25-27);
• ? – Casă atribuită lui Victor Asquini, Strada Cezar Bolliac 19A, București;
• 1924 – Casa S. Steinberg, Strada Labirint 44, București (demolată?);
• 1925 – Casa S. Teodorescu, Strada Cezar Bolliac 15, București (mutilată astăzi);
• 1926-1927 – Casa Lazăr Cristescu, Strada Popa Nan 167, București;
• 1927-1928 – Casa Carol Fleischer, Strada Verzișori 4, București (demolată?);
• 1928-1929 – Proprietatea Mitona Bina, Strada Oteșani/ Ștefănescu Tei 1, București (demolată);
• 1929-1930 – Proprietatea I. Grigorescu, Strada Austrului 27, București;
• 1930-1931 – Imobil, Strada Cezar Bolliac 30 colț cu Strada Eftimie Murgu 5, București;
• 1931-1932 – Casa P. Vătășanu, Strada Rădăuți 3, București (demolată);
• 1932-1933 – Proprietatea Ida Staudermann, Strada Echinocțiului 33, București;
• 1932-1933 – Imobil Albina Rossi, Cezar Bolliac 42, București (demolat);
• 1934-1935 – Imobil, Strada Matei Voievod 4-6, București;
• 1935 – Imobil Ghe. Dobrescu, Strada Cezar Bolliac 23, București;
• ? – Imobil Maior Săndulescu, Calea Dudești 183, București;
• ? – Imobil V. Ivanovici, Strada Lt. Păulescu 18bis, București;
• 1933-1934 – Imobil I. Tabacu, Strada Popa Nan 183/ Matei Basarab 83-85, București;
• 1934-1935 – Casă, Strada Vlad Județul 51/ Calea Dudești, București;
• 1935-1936 – Imobil, Strada I. Brezoianu 58, București;
• 1935-1940 – Vile de vacanță în Eforie și Constanța;
• ? – Imobil Plt. Maior Ilie Radu, Strada Gen. Culcer 20, București;
• ? – Supraînălțare imobil Lt. I. Bardan, Strada Cezar Bolliac 18, București;
• ? – Strada G. V. Bibescu 6, București;
• ? – Strada Mocănuței 12, București;
• 1937-1938 – Imobil Apostolescu, Strada Mătăsari 36, București;
• 1938-1940 – Bloc pe Strada Petre Crețu, București (neidentificat);
• 1939-1940 – Vila Enculescu, Strada Constantin Sandu Aldea 84, București;
• 1939-1940 – Imobil Dr. Stănciulescu, Bulevardul Ferdinand 140, București;
• 1941-1942 – Casa Ioan Pomojescu, Strada Cuțitu de Argint 68, București.