Antonio Furnari 1940-2024

Din nou destinul lasă o urmă de durere în inimile noastre.

După cele trei triste pierderi suferite în nici două luni, astăzi anunțăm cu durere plecarea de lângă noi a cunoscutului solist de muzică ușoară, tenorul Antonio Furnari.

Membru activ al Asociației Italienilor din România − RO.AS.IT., ne-a fost alături în multe proiecte culturale și ne-a încântat de-a lungul anilor cu vocea sa de o incredibilă longevitate.

A urcat pe marile scene în România și străinătate, încântând publicul cu muzica italiană al cărei mesager era, dar și cu cântece din repertoriul romanesc. Asociației a lăsat cântecul „Frumoasă eşti, Italie”, pe versuri de Grigore Vieru și muzică de Nicolae Caragea, care a devenit IMNUL RO.AS.IT.

„Sunt două țări dragi pe lume: Italia și România”, pe care le-a iubit deopotrivă.

Drum liniștit spre ceruri, unde cu siguranță le vei cânta prietenilor plecați înaintea ta!

Noi, aici, ne vom aduce aminte mereu de tine și îți vom asculta cântecele și vocea inconfundabilă.

Modesto Gino Ferrarini, Președinte de Onoare al Asociației, plecat și el recent dintre noi, în articolul său scris în revista „Siamo di nuovo insieme” nr. 115-116, acum doi ani,  povestea cu sinceră și desăvârșită prietenie despre marele tenor:

Da, se știe, se întâmplau multe lucruri „sucite” după instalarea comunismului între Carpați. De necrezut. Nu era bine, de pildă, să ai de a face cu străini (greci, evrei, italieni) fiindcă ei erau capitaliști, dușmani ai poporului, spioni. Clar!

Pentru că atunci apăreau curiozități, situații greu de înțeles. Un funcționar de la starea civilă din Galați mă sfătuia prietenește să-mi schimb numele de Ferrarini cu… Fieraru; la aeroport, nu aveai voie să ai în buzunar… niciun dolar, așa cum nu aveai voie să folosești o mașină de scris a cărei marcă era Olivetti. Sau nu era recomandat, de pildă, să treci pe strada unde se afla Ambasada Italiei… fiindcă erai bănuit de spionaj. „N-aveai voie” domnea printre noi în toate sectoarele de activitate. Un exemplu: nu scăpase de asta nici muzica ușoară. Cântecele sovietice… erau admise. De pildă Kalinka sau Cazaciocul. Străine, nu!

Abia după vreo 20 de ani de la încetarea celui de-Al Doilea Război Mondial a început să se mai miște câte ceva. În muzica ușoară, la care mă voi referi, se auzea că… la bulgari apăruse un tenor italian care cânta – acolo, la ei – în limba lui, ca la el acasă. Ai noștri „s-au prins”, au cer cetat și au reușit să aducă dizeurul profesionist și în România. Era Antonio Furnari, în anul 1965. Deci un tenor italian, cunoscut, ce cânta, în țara lui, alături de tenori ce străluceau în Europa și în lume: Mario Del Monaco, Enrico Caruso, Gianni Morandi, Beniamino Gigli, Massimo Ranieri, Robertino Loreti ș.a.

Pe scurt, vi-l prezentăm pe cel venit – Antonio Furnari. Era o voce splendidă, cam mic „de stat” (ca Ștefan cel Mare). Tânăr, evident. După primele evoluții la noi, delir în rândul