O provocare culinară multiculturală
În spiritul inițiativei DRI cu tema „M2018: Centenar prin diversitate și dialog intercultural”, vă lansăm o primă provocare, prin care dorim să surprindem unitatea în diversitatea multiculturală dintr-un domeniu definitor pentru identitatea unei minorități etnice: gastronomia.
Nu credem că există comunitate în care să nu se fi mâncat mămăligă, încă de pe timpul în care porumbul a fost adus în Europa. Mai ales pe vremuri de restriște, mămăliga era un aliment de bază, dar, chiar dacă era preparat din aceleași ingrediente, avea denumire și gust diferite de la o etnie la alta.
Când au venit în România, italienii au adus rețeta de „polenta”. Românii care le-au trecut pragul și au gustat din acest preparat aparent banal, au răspândit vorba despre „cât de bună fac mămăliga italienii”. Ne-am interesat care era secretul, iar Maria Panait (Boro) a fost de acord să ni-l dezvăluie. Iată cum se prepara polenta în comunitatea din comuna tulceană Greci, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea:
„Porumbul era dus la moară și măcinat mărunt, dar nici prea fin. Se turna apoi în ploaie în multă apă clocotită, cu puțin ulei. Secretul era să lași polenta pe foc mult timp, cel puțin o oră, timp în care se tot amesteca cu un făcăleț de lemn. Când mălaiul nu se mai lipea de făcăleț și mămăliga rămânea rotundă în tuci, polenta era gata”.
Mai sunt și alte „secrete”. În timp ce mămăliga era pe foc, italienii o „descântau” sau chiar cântau, așa cum se vede în clipul video de mai jos. Nu râdeți! Voia bună din jur influențează gustul mămăligii, așa cum plantele se hrănesc cu muzica clasică.
Așadar, adresăm tuturor minorităților etnice provocarea de a povesti cum preparau înaintașii lor mămăliga. Ce contribuție are comunitatea voastră la rețetarul acestui aliment universal?
