Giulini Benigno
Nume și Prenume:
Giulini Benigno
(1863-1917)
inginer
Date biografice:
Benigno Giulini, fiul inginerului Luigi Giulini și al Giuliei, s-a născut în 1863 la Pescara, provincia Abruzzo, regatul Italiei la data de 8 ianuarie 1863, a fost botezat romano-catolic și de copil a venit în România cu familia sa.
Benigno a urmat ultimele clase ele liceu in ţară, şi apoi pleacă în străinătate să-şi termine studiile mai întâi la Scoala Superioară Stiriană din Gratz, iar mai apoi la Şcoala Politechnica din Zürich (1882-1885).
Reîntos în anul 1880 cu diploma de Inginer, tânărul Giulini a intrat în acelaş an în Serviciul Primăriei Capitalei unde a rămas până la sfârşitul carierei sale.
A adoptat o fată din Ungaria, pe nume Emma care mai târziu s-a căsătorit cu milanezul Enis Ceriani – comerciant.
Domiciliat în strada Câmpineanu nr. 4
Între anii 1885 și 1886 a fost în serviciul Arsenalului armatei române.
La data de 20 februarie 1893 devine cetățean român prin împământenire.
În 1891, prin decret regal, inginerului Benigno Giulini îi era acordat titlul de Cavaler al Ordinului Coroana României iar în 11 octombrie 1910 i s-a acordat titlul de Steaua României în grad de Ofițer.
În Corpul Technic, Giulini nu intră decât mult mai târziu, în 1895. Din cauza naturalizării sale, acesta pierdu mai mulţi ani de vechime, ceea ce l-a stânjenit mult în avansare. La trecerea lui la pensie în urma boalei sale, în luna septembrie 1914, abia ajunsese la gradul de Inginer-Şef CI. ll-a, deşi avea 28 ani de serviciu.
Benigno Giulini a fost adorat de subalternii sli şi iubit de oricine a venit în contact cu dansul fiind descris ca având „inimă de aur”.
Deși era foarte ocupat cu lucrările sale de la Primărie, a executat și multe lucrări particulare.
Giulini şi-a consacrat întreaga carieră Primăriei Capitalei, unde a executat, sau a participat la cele mai multe lucări technice executate în ultimul timp în Bucureşti; întâi ca Şef al Serviciului Studiilor şi Constructiunilor, până în 1911; apoi ca Şef al Serviciului Apelor, şi în fine, de la 1911, ca Director al tuturor lucrărilor tehnice ale Primăriei.
Dincolo de pregătirea sa tehnică, originile italiene i-au insuflat lui Giulini o pasiune profundă pentru artă, remarcându-se și ca muzician dar mai ales ca pictor. Desenator de primă mână, a lăsat în urma lui desemne şi tablouri, executate de dânsul în puţinele sale ore de recreaţie, care denotă un talent mai mult ca deosebit.
Fiind prieten cu toți artiștii vremii, aceștia îi cereau frecvent sprijinul, pe care el îl oferea întotdeauna fără ezitare.
Pentru însuşirile sale multiple era foarte bine văzut la curtea bătrânului nostru Rege Carol I şi mai ales de Regina Elisabeta.
În data de 3 ianuarie 1907, face parte din comisia compusă de primarul Bucureștiului pentru a înapoia vizita primarului Vienei, dl. Lueger.
Între anii 1892-1897, Benigno Giulini a predat geometrie descriptivă, stereotomie, umbre și la Școala Societății Arhitecților Români.
În 1910 era cenzor la Societatea Anonimă Româno Belgiană de Petrol.
După o lungă suferință, 4 ani, în urma unui accident vascular cerebral (apoplexie) a trecut la cele veșnice la data de 28 octombrie 1917. La acel moment copii și nepoții se aflau în Italia.
Realizări:
- propunere pentru transformarea squarului Sărindar, azi Cercul Militar din București
- proectul de alimentare cu apă și canalizare a oraşului Târgu Jiu;
- proectul de alimentare apă a oraşului Târgoviște;
- a colaborat la proiectul de alimentare cu apă a oraşului Focşani;
- pe lângă aceste lucrări a mai luat parte la o mulţimede expertize, consultații technice.
- a colaborat cu Lindley la proiectul de alimentare cu apă a Capitalei – executarea bazinelor de decantare de la Arcuda, precum și filtrele de la Arcuda şi Bâcu.
Surse:
- Arhivele Naționale ale României
- Bucureștii de altădată, vol. 3, Bacalbașa Constantin, Bucuresti, 1930
- Buletin Informativ al Uniunii Arhitecților din România, ianuarie-martie 2023.
- Buletinul societății politehnice, 1896-1888
- Buletinul societății politehnice, 1912
- Buletinul societății politehnice, 1919
- Desbaterile Adunarei Deputaților din 13 mai 1890
- Desbaterile Adunarei Deputaților din 4 martie 1893
- Desbaterile Senatului din 11 februarie 1894
- https://old.biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=g&page=800&&limit=20
- L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), Alina Dorojan, Universitatea Roma Tre
- Monitorul Oficial din 18 mai 1911
- Monitorul Oficial din 20 februarie 1894
- Monitorul Oficial din 20 mai 1907
- Monitorul Oficial din 24 decembrie 1913
- Monitorul Oficial din 25 septembrie 1910
- Monitorul Oficial din 28 martie 1902
- Monitorul Oficial din 29 octombrie 1891
- Monitorul Oficial din 3 iunie 1895
- Monitorul Oficial nr. 161 din 21 octombrie/3 noiembrie 1910
- Ziarul Conservatorul din 1903
- Ziarul Timpul Bukarest din 22 februarie 1894
- Ziarul Timpul Bukarest din 4 iunie 1895
- Ziarul Universul din 1903
- Ziarul Viitorul din 1910
- Ziarul Voința Națională din 22 martie 1902
- Ziarul Voința Națională din 22 octombrie 1910
- Ziarul Voința Națională din 4 iunie 1895










