Midena Ermes
Nume și Prenume:
Midena Ermes
- 1895 – d. 1972
arhitect
Date biografice:
Născut în San Daniele del Friuli în 1895; tatăl său, Celso, era pietrar și lucrase și în Carrara. În 1912 s-a înscris la Școala Superioară de Arhitectură din Veneția, dar în 1914 a fost chemat la arme. În anul următor a câștigat premiul Tommaso Coronini pentru arhitectură și ca student a meritat câteva excursii educaționale: a vizitat Rimini, Ancona, Loreto, Napoli și Florența.
La sfârşitul primului război mondial a absolvit desenul arhitectural, obţinând nota 40/40; colegii săi de clasă au fost colegii săi Cesare Scoccimarro (1897-1953) și Pietro Zanini (1895-1990). După terminarea studiilor, a început să colaboreze cu Provino Valle (1887-1955), în a cărui garsonieră din Udine a rămas mai bine de trei ani, lucrând, printre altele, la proiectul cinematografului Eden (1921).
În 1922 a plecat la București, cu scopul de a-l ajuta pe arhitectul Victor Asquini, ruda acestuia. Revenit în Italia, s-a stabilit la Tarcento unde și-a început activitatea profesională independentă și din 1924 se află la Udine.
În 1926 a fost numit, împreună cu Cesare Miani și Provino Valle, membru al comisiei municipale de igienă a clădirilor. În 1928 susține examenul de recunoaștere a titlului de arhitect și în anul următor se înscrie în registrul profesional. Ulterior a intrat în sindicatul arhitecților fasciști.
În 1935 și-a mutat studioul profesional în prima dintre casele sale terasate din via di Toppo, unde a locuit, împreună cu partenerul său Ines Morandini, până la 7 iunie 1969.
Din 1951, timp de aproximativ șapte ani, a participat activ la viața orașului, atât ca consilier municipal în rândurile partidului comunist, cât și ca membru al comisiei de construcții. Cu această poziție, împreună cu colegii săi, apără integritatea țesăturii de construcție a centrului istoric al orașului Udine, opunându-se demolării caselor care încă delimitează la sud fața pieței Libertà.
În 1954, suferind de un ulcer, a petrecut o scurtă perioadă de tratament în Rusia. Ulterior s-a îmbolnăvit de emfizem pulmonar și astm. Din cauza problemelor de sănătate, petrece perioade lungi de odihnă în stațiuni de vacanță precum Amalfi și Insulele Canare. A murit la Udine la 19 octombrie 1972 și a fost înmormântat la San Daniele del Friuli, în mormântul familiei.
Surse:
- Emigranții din Veneto și din Friuli în viața economică și culturală a vechiului regat (1848-1948) , Paolo Tomasella, Cluj Napoca, 2014
- https://it.wikipedia.org/wiki/Ermes_Midena
- https://terni.cimec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=50&Itemid=55&lang=ro
- https://www.dizionariobiograficodeifriulani.it/midena-ermes/
