Fabbro Geniale

06/10/2026

Nume și Prenume:

Geniale Fabbro

1879 – d. 1954

antreprenor

Date biografice:

Originar din Rauscedo (Pordenone), Fabbro a fost antreprenor de construcții și maistru constructor activ în România în prima jumătate a secolului XX.

S-a impus ca „constructor” în virtutea abilității sale extraordinare de antreprenoriat și a abilității neobișnuite în arta de a construi, dovedindu-se a fi un interpret al stilului neoromânesc, care s-a impus în panorama arhitecturală locală la începutul secolului al XX-lea. secolului și a fost inspirată de recuperarea elementelor tipice tradiției naționale de construcție.

S-a născut la 14 august 1879 la Roma, fiind fiul lui Leonardo (sau Bernardo după unele surse) și Angela Vincenzi. Tatăl său, brutar originar din Vivaro, emigrase din Rauscedo di San Giorgio della Richinvelda în capitala Italiei, căutând noi oportunități de muncă. Revenită la Rauscedo în 1889, familia Fabbro a decis să-i încredințeze pe tânărul Geniale și fratele său Romeo (1876-1957) în grija lui Giuseppe și Bernardo Tommasini „Menis”, zidari și antreprenori din Vivaro deja prezenți în România din 1872. Încă adolescenți și-au început ucenicia lucrând ca calfe sezoniere pe șantiere conduse de aceiași antreprenori din Vivara. Romeo Fabbro, a locuit pe strada Popa Tatu la nr. 68 și s-a căsătorit cu Anica Paraschiva Ioan al Paunei în 1907, locuind împreună pe strada Carol Davilla nr. 93.

Începând din 1910, Fabbro a reușit să creeze o firmă de construcții organizată: reparațiile clădirilor publice și private avariate în timpul războaielor balcanice (1912-1913) și a primului război mondial au favorizat declanșarea acesteia. În special, firma condusă de Fabbro a încercat să efectueze lucrări de restaurare la clădiri militare, inclusiv la cazarma Regimentului de Escortă Regală Bucureşti. Buna executare a acestor interventii a constituit baza pentru asumarea unor noi contracte in domeniul lucrarilor publice. Deja în 1920, Fabbro a reușit să asigure repararea unor imobile aparținând patrimoniului Ministerului de Finanțe, precum și executarea de noi lucrări de construcții la clădirile Camerei și Senatului. Primele mandate cu caracter public au constituit premisa unei specializări progresive pe care Fabbro, în calitate de „maestru constructor de lucări publice și particulare”, a preluat-o în domeniul imobilelor destinate Administratia financiara romaneasca. Aceste oportunități l-au adus curând pe impresarul friulan în contact cu cunoscutul arhitect român Statie Ciortan (1876-1940), în acei ani director șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Finanțelor. De la începutul anilor douăzeci și apoi pentru o lungă perioadă, activitatea profesională a lui Fabbro a fost legată de figura arhitectului Ciortan, care, elev al maestrului Ion Mincu, s-a numărat printre principalii promotori ai stilului „neoromânesc”. În patria sa, s-a dezvoltat în antagonism cu tendințele istoriciste și eclectice contemporane. În 1924, la Bucureşti a fost promovată construcţia noului sediu al Ministerului Finanţelor şi Vămilor. În ea, Fabbro s-a implicat în realizarea pieselor de zidărie și decorative în colaborare cu firma franceză Grand & Rolin și firma inginerului Aurel Ioanovici, primii agenți ai lucrării. Execuția muncitorească a acestui grandios imobil a constituit o acreditare care să garanteze seriozitatea profesională a firmei de construcții condusă de Fabbro. În perioada 1927-1929, Fabbro, de această dată în deplină autonomie, a finalizat secții funcționale ale Casei pentru funcționarii Ministerului Finanțe (Bănci de Credit) în strada Cuțitul de Argint din București, ansamblu de clădiri de locuit situat în cartierul Filaret, proiectat de arhitectul Ciortan și organizat în jurul unei curți interioare trapezoidale. Programul de sprijin destinat familiilor angajaților birourilor financiare, început în 1927 de către Minister, a fost finalizat de însuși Fabbro cu construirea, în perioada 1930-1933, a căminului de bătrâni pentru funcționarii Ministerului Finanțelor din orasul de munte Predeal. Clădirea în stil neoromânesc, caracterizată printr-o fațadă compusă din trei niveluri de loggii suprapuse așezate în succesiune pe lateralele unui corp de intrare principală, poate fi considerată una dintre cele mai semnificative dintre cele finalizate de Fabbro în România. Rezultatele tehnice bune și aprecierea pe care i-au acordat cele mai înalte autorități ale Ministerului au favorizat consolidarea unei relații de lucru profitabile cu însuși arhitectul român. Sub conducerea Statiei Ciortan, Fabbro s-a trezit angajat in Bucuresti in constructia unei serii de cladiri civile, printre care se remarca casa Florian Marinescu (achizitionata ulterior chiar de Ciortan) situata in strada Schitul Maicilor, 7 (1921-1923); casa N. Goangă Zamfirescu (1927) din strada Gheorghe Panu; casa pentru directorul Ministerului Finanţelor, colonelul Gabriel Danielopol, din strada Mureşanu lângă parcul Filipescu (1927-1928); reşedinţa negustorului Mişu Teodorescu din Calea Văcăreşti (1928-1929) şi clădirea Aristide Mihalovici cu farmacie din Calea Călăraşilor, clădire finalizată în 1930. Aceste construcții se caracterizează prin soluții formale precise, unde o serie de elemente de origine clasică se îmbină cu motive și ornamente de origine folclorică.

Pe lângă activitatea sa de constructor, de la mijlocul anilor 1920, Fabbro a participat la inițiative de sprijinire a coloniei italiene de la București. În special, între 1926 și 1928 a fost membru al comitetului de conducere al comunității italiene în sprijinul activităților Școlii Regale Italiene; a participat, în calitate de membru, în consiliul de administrație al Societății Italiane de Ajutor Reciproc și Caritate din București și la ședințele Fabbriceriei bisericii italiene a Sfântului Mântuitor din București.

În anii 1930, Fabbro și-a propus să se elibereze de crearea unor intervenții publice costisitoare și s-a trezit din ce în ce mai mult preferând executarea de lucrări în scop rezidențial. Expert în interpretarea regională a stilului neoromânesc, Fabbro a finalizat numeroase clădiri private și case de vacanță în orașul Predeal. Printre acestea, vila Alexandru M. Bratu (Cioplea), construită după proiectul arhitectului Ilie Teodorescu în perioada de doi ani 1935-1936, și casa Dumitru Angelescu situată în strada Mihai Viteazul (1937-1938). În urma experienței acumulate în calitate de constructor, Fabbro a întreprins construcția unui imobil de proprietate situat în strada Nerva Traian din București (1928-1930) și a unei case de vacanță pentru unitatea familială din Predeal (1934-1936).

Cu soția sa Anna, a avut cinci copii, doi băieți și trei fete: Gioconda, Vittorio, Angelina, Alessandro și Maria căsătorită cu căpitanul Aurel Popescu.

Anna Fabbro trece la cele veșnice la data de 29 august 1938, la vârsta de 55 de ani, la București și este înmormântată la Bellu catolic..

Moartea arhitectului Ciortan (1940) și consecintele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial i-au încetinit brusc activitatea lui Fabbro.

Este de menționat că antreprenorul italian Fabbro Geniale este cel care a realizat marea majoritate a proiectelor arhitectului Statie Ciortan.

În martie 1952 a optat pentru revenirea în Friuli, lăsând membrii familiei și majoritatea bunurilor sale materiale în România. Odată ajuns în Italia, a fost nevoit să rămână aproape un an în tabăra de refugiați din Udine. Revenind la Rauscedo, a încercat să breveteze un prototip de paratrăsnet pe care el însuși îl proiectase. Din păcate, nu a avut timp suficient pentru a continua acest ultim proiect.

Fabbro a murit la 31 decembrie 1954 la Rauscedo, locul unde își doarme somnul de veci.

Realizări:

Palatului Poştei din Bucureşti;
lucrări de construcții la clădirile Camerei și Senatului
cazarma Regimentului de Escortă Regală Bucureşti – renovare
Banca de Credit din Bucureşti (1927-1929, în zona Filaret);
Case pentru funcționarii Ministerului Finanțe (Bănci de Credit) în strada Cuțitul de Argint din București;
Casa de odihnă a Ministerului de Finanţe în Predeal;
Casa Marinescu (1921-1923) Schitul Maicilor nr. 7;
Casa „Gheorghe Hotăranu” – Farmacia Horăranu, proiectată în anul 1925 de arh. Statie Ciortan – intersecția str. Vasile Lascăr și Maria Rosetti
casa Zamfirescu (1926) str. Gheorghe Panu;
casa Danielopol (1927-1928);
reşedinţa Teodorescu, calea Văcărești (1928-1929);
casa cu farmacie – Aristide Mihalovici (1929) , Calea Călăraşilor;
vila Alexandru M. Bratu (Cioplea), Predeal;
casa Dumitru Angelescu situată în strada Mihai Viteazul (1937-1938) ;
imobil de proprietate situat în strada Nerva Traian din București (1928-1930);
casă de vacanță pentru unitatea familială din Predeal (1934-1936);