Enrico Gambara

Nume și Prenume:

Gambara Enrico

1. n. 1867- 1930

inginer / arhitect / antreprenor

 

Date biografice:

Fiul lui Gambara Alberto și Anghelina, s-a născut la Parma în Italia, la data de 28 noiembrie 1867. Religie romano-catolic

Antrepriza de ingineri și arhitecți „Vignali & Gambara” a fost înființată în anul 1899 și a avut diferite sedii în București: în str. Bursei nr. 2; str. Smârdan nr. 11; str. Smârdan nr. 2; str. Banului nr. 2; fabrica pe șos. Vitan nr. 73.

În 1902, inginerii Vignali şi Gambara, cunoscuţi în epocǎ pentru societatea de construcţii deţinutǎ la Bucureşti, aveau o fabricǎ de coardǎ şi frânghii la Galaţi.

În 1908, când se organiza la Roma primul congres al italienilor din strǎinǎtate, delegaţiile din România reprezentând diferite societǎţi italiene au fost compuse din inginerii Villa şi Gambara pentru Bucureşti, doctorul Sibilia pentru Sulina, Brǎila şi Galaţi, profesorii B. De Luca şi G. Casaban pentru Iaşi.

În urma deselor schimbǎri ale conducerii Comitetului Dante din Bucureşti, la 5 noiembrie 1909, inginerul Gambara era ales ca Președinte. În 1910 dupǎ doar câteva luni, „din cauza multor afaceri”, Enrico Gambara îşi dǎdea demisia.

În data 1 ianuarie 1911, apare pe lista membrilor Clubului Italian Bucureşti (Circolo Italiano di Bucarest) : Gambara Enrico, Str. Silvestru, nr. 2, Bucureşti.

În 1914 face parte din consiliul de administrație a Fabricii de cărămidă „Vergul”

În luna aprilie a anului 1915, Enrico Gambara primește Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.

În octombrie 1915, într-o şedinţǎ a Societăţii Dante se hotǎra susţinerea a zece festivaluri artistice pe parcursul lunilor noiembrie-decembrie 1915-ianuarie 1916. Din fondurile adunate la sfârşitul acestei perioade, o sumǎ de 10.000 lei era înmânatǎ Casei „Vignali&Gambara”, spre a fi trimisǎ Crucii Roşii Italiene.

Piatra de temelie pentru Biserica Italiană „ Presfântul Mântuitor” a fost pusă la data de 19 august 1915 iar preşedintele comitetului de construire a bisericii era numit inginerul Gambara. Succesul subscripţiilor şi al donaţiilor primite pentru ridicarea bisericii italiene, a permis începerea imediatǎ a lucrǎrilor, în baza unui proiect ce aparţinea arhitecţilor Mario Stoppa şi Giuseppe Tiraboschi, dupǎ modelul bisericii „Santa Maria delle Grazie” din Milano, executatǎ în stilul roman. Firma inginerilor Gambara şi Vignali a preluat lucrarea în mod gratuit.

Antreprenorii , Vignali și Vignali, dezvoltă o afacere prosperă și aveau şi unele afaceri secundare în alte oraşe ale ţǎrii.

Enrico Gambara s-a căsătorit tot cu o descendentă a boierimii române: Maria Cerchez, urmaşa spătarului Cerchez de la începutului secolului al XVII-lea, fiica generalului Mihai Hristodulo Cerchez (1839-1885), comandant al trupelor române în Războiul de Independenţă, şi a Elenei Cerchez, din altă ramură a aceleiaşi familii (conform arborelui genealogic inedit al familiei Cerchez).

Căsătoria între Enrico Gambara și Maria Cerchez are loc la data de 19 iulie 1901 la Iași, martor fiind Vignali Iginio, inginer, Ottavio Martinotti , inginer, Nicu Cerchez și Jan Rosettos, inginer.

În 1920 face parte din consiliul de administrație al societății româno italiene a industriilor textile dar și a societății „Textila Iași” în 1926, fiind cenzor.

Deține funcția de cenzor la societatea „Țițeiul” în anul 1924.

Face parte din consiliul de administrație al societății cooperativede consum „Roma” al cărei președinte este în anul 1924.

În 1926 deține funcția de consilier la asociația Vânzarea produselor „FIAT”.

Gambara face parte din comunitatea italiană și participă la viața acesteia, fiind invitat la ambasada Italiei de multe ori, la diverse adunări, un exemplu fiind în 26 noiembrie 1923 cand ambasadorul baronul Aloisi a invitat comunitatea la ceai. În 1925, în luna ianuarie îl găsim menționat la balul de caritate „Taina”, printre alți invitați fiind și principesa Elena a României și ex regele și regina Greciei.

În același an, 1925 doamna Maria Gambara strânge prin subscripție bani pentru leagănul de copii „Sf. Ecaterina”.

Anul 1925 vine cu întristare, iar Enrico Gambara aduce un omagiu prietenului și partenerului său de antrepriză, prin anunțul necrolog din ziarul Universul din 20 iulie 1925.

În 1927 este ales membru in consiliul de administrație al societății „Petrol-Latina”.

După căderea Bucureştiului în Primul Război Mondial, familia Gambara pleacă spre Italia.

A trecut la cele veșnice la data de 19 aprilie 1930, la Hârșova, jud. Vaslui. Ceremonia funerară a avut loc sâmbătă 26 aprilie la Biserica Italiană iar mai apoi trupul său a fost transportat în Italia.

În 1933, după decesul lui Enrico, fiul său Alberto preia alături de mama sa Maria antrepiza și semnează cu urmașii lui Vignali un act pentru continuarea existenței antreprizei până la data de 31 decembrie 1942, iar în 1943 refac contractul pe durată nedetereminată.

COPII

• Dina Angela Gambara născută la 9 mai 1902
• Albert Mihai Gambara, născut la 23 noiembrie 1905
• Olga Iolanda Gambara, născută la 27 iulie 1904 – decedată la 1912
• Elena Marianna născută la 4 iunie 1903,
• Ioan Gambara 26 septembrie 1910

 

 

Realizări:

• Palatul Administrativ Craiova a fost ridicat de arhitecții „Vignali și Gambara”
• Banca Comercială din Craiova a fost ridicată de arhitecții „Vignali și Gambara”
• lucrări la abator
• dărâmare și reconstruire la biserica Sacre Coeur
• vilă, str Dumbrava Roșie nr. 13, 1913 – demolată în anul 2010
• Biserica Italiană “Presfântul Mântuitor”, București, 1915
• 1906 – Palatul de Justiție
• Palatul Administrativ Botoșani, 1907
• unui grilaj de fier, pe soclu de mozaic în jurul Palatului Administrativ Botoșani, 1908
• dependinţele, dispărute astăzi, ale Palatului Ştirbey de pe Calea Victoriei (ridicate în 1924-1925)
• clădiri în stil neoromânesc care au adăpostit administraţia şi depozitele Domeniilor Ştirbey
• casa Marietei Ştirbey Balş, de pe str. Buzeşti, nr. 100
• lucrări de construcții la clădirile Ministerului Armatei – 1931
• 1928 – clădiri la spitalul Filantropia
• 1926 – un amfiteatru de beton armat pentru serviciul chirurgical la spitalul de copii

Surse:

• Analele Minelor din România, Iulie-Decembrie 1926
• Arhivele Naționale ale României
• Biserica Italiană „Preasfântul Mântuitor” din București, Dănuț Doboș și Tereza Sinigalia, 2006
• Buletinul Muncii din ianuarie 1929
• Convorbiri Literare din noiembrie 1905
• Dimineaţa din 21 iulie 1906
• Edificii reprezentative ale Botoșanilor: Palatul Administrativ, Gheorghe MEDIAN, 2010
• Era Nouă, 21 august 1894
• Era Nouă, 21 august 1894
• https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/volumul-popas-in-amintiri-de-petru-vignili-1713285.html
• https://luceafarul.net/monumentele-botosanilor-fostul-palat-administrativ
• https://www.facebook.com/groups/hardworkingmanagers/posts/1419510980056071/
• https://www.monumenteoltenia.ro/constructori-in-oltenia-pietro-adotti/
• În căutarea tărâmului promis. Italienii din România, Bokor Zsuzsa
• L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), Alina Dorojan, Universitatea Roma Tre
• Monitorul Oficial din 1 decembrie 1927
• Monitorul Oficial din 10 iulie 1930
• Monitorul Oficial din 13 ianuarie 1925
• Monitorul Oficial din 13 mai 1926
• Monitorul Oficial din 14 aprilie 1915
• Monitorul Oficial din 16 august 1924
• Monitorul Oficial din 17 iulie 1926
• Monitorul Oficial din 17 iunie 1930
• Monitorul Oficial din 2 aprilie 1924
• Monitorul Oficial din 20 decembrie 1928
• Monitorul Oficial din 20 iulie 1927
• Monitorul Oficial din 21 aprilie 1931
• Monitorul Oficial din 22 aprilie 1929
• Monitorul Oficial din 23 februarie 1924
• Monitorul Oficial din 24 martie 1931
• Monitorul Oficial din 24 noiembrie 1920
• Monitorul Oficial din 28 iunie 1914
• Monitorul Oficial din 3 iulie 1926
• Monitorul Oficial din 3 iunie 1914
• Monitorul Oficial din 30 aprilie 1927
• Monitorul Oficial din 4 iunie 1927
• Monitorul Oficial din 6 august 1926
• Monitorul Oficial din 6 noiembrie 1927
• Monitorul Oficial din 8 martie 1927
• Monitorul Oficial din 9 iunie 1914
• Monitorul Oficial din 9 mai 1914
• Monitorul Oficial, Partea 2, din ianuarie 1933
• Monitorul Oficial, Partea 2, din ianuarie 1943
• Monitorul Oficial, Partea 2-a, din 17 iunie 1930
• Monitorul Oficial: Desbateri Parlamentare, Adunarea Deputaţilor – Sesiunea Ordinară, martie-mai 1931
• Ziarul Adevărul din 19 iunie 1915
• Ziarul Adevěrul din 6 ianuarie 1925
• Ziarul Argus din 20 decembrie 1931
• Ziarul Curentul din 24 aprilie 1930
• Ziarul Dimineaţa din 19 iunie 1915
• Ziarul Dimineaţa din 23 decembrie 1925
• Ziarul Dimineaţa din 24 aprilie 1930
• Ziarul Dimineaţa din 3 iulie 1930
• Ziarul Dimineaţa din 6 iulie 1930
• Ziarul Evenimentul din iulie-septembrie 1895
• Ziarul Evenimentul din iulie-septembrie 1900
• Ziarul Evenimentul din octombrie-decembrie 1897
• Ziarul Evenimentul Zilei din 10 octombrie 1999
• Ziarul Evenimentul, iulie-septembrie 1895
• Ziarul Ordinea din 4 iulie 1930
• Ziarul Rampa din 26 noiembrie 1923
• Ziarul Rampa din 27 aprilie 1925
• Ziarul Ultima Oră din Ianuarie-Iunie 1929
• Ziarul Universul din 1 mai 1930
• Ziarul Universul din 20 iulie 1925
• Ziarul Universul din 6 iulie 1930
• Ziarul Universul din aprilie 1931