Gaetano Burelli
Nume și Prenume:
BURELLI Gaetano
(n. 1820 – d. 1896)
arhitect
Date biografice:
Fiul lui Antonio Burelly, cofetar și Ana Burelly, este unul din 5 frați: Petre (1810-1890) – inginer hotarnic; Iosif (1811-1889) – maior; Adelaida (1819-1865) și Theresa (1825- ?).
Date biografice despre Burelly aflăm și din Arhivele „Ecole Nationale des Beau Artes” care ne destăinuie următoarele:
(FR.) Matricule de l’Ecole des Beaux-Arts : 1511. Gaetano Antonio Burelli [Gaëtan Augustin Bourelly], né à Bucarest (Valachie [Roumanie]) le 14 février 1820, d’origine italienne, donné comme Égyptien sur son dossier d’élève (feuille de valeurs), fils d’un confiseur, secrétaire de Lamartine vers 1835-1840, élève de Léon Vaudoyer, admis le 15 décembre 1848, son dossier d’élève ne contient que sa feuille de valeurs, obtient un total de 11 valeurs dont 1 Médaille en maçonnerie entre le 27 avril 1849 et le 25 octobre 1850 (architecte à Bucarest, venu en Valachie avec Georges Bibesco; auteur de la maison achetée par Ion Mincu pour lui-même à Bucarest, et transformée par lui en 1900; professeur de perspective à l’École des Beaux-arts de Bucarest fondée en 1864; beau-père de l’auteur dramatique Ion Luca Caragiale; mort en 1896; Archives nationales de France, AJ/52/356, dossier d’élève; Delaire [figure comme Augustin Gaston Bourelly]);
(RO) Număr de înregistrare al Școlii de Arte Plastice: 1511. Gaetano Antonio Burelli [Gaëtan Augustin Bourelly], născut în București (Valahia [România]) la 14 februarie 1820, de origine italiană, dat ca egiptean pe carnetul de student ( fișa cu valori) , fiu de cofetar, secretar de Lamartine pe la 1835-1840, elev al lui Léon Vaudoyer, admis la 15 decembrie 1848, dosarul său de student conține doar fișa sa de valori, obține în total 11 valori inclusiv 1 Medalie în zidărie în perioada aprilie. 27, 1849 și 25 octombrie 1850 (arhitect la București, venit în Țara Românească cu Georges Bibesco; autor al casei cumpărate de Ion Mincu pentru el însuși la București, și transformată de acesta în 1900; profesor de perspectivă la Școala de Arte Plastice București). fondat în 1864; socrul dramaturgului Ion Luca Caragiale; decedat în 1896; Arhivele Naționale ale Franței, AJ/52/356, dosar student; Delaire [figura ca Augustin Gaston Bourelly]).
Începând cu anii 1850 arhitecți și ingineri de renume erau invitați a lucra în Țările Române și mai apoi România, printre aceștia fiind si Gaetano Burelly. Acesta era menţionat alǎturi de Galleron, Gotreau, Louis Blank, Lipizer ş.a. printre autorii proiectelor de case ale familiilor înstǎrite din Bucureşti şi a unor edificii publice. Sosit în Bucureşti la jumǎtatea secolului al XIX-lea, a fost arhitect şi inginer al oraşului în 1853, 1856 şi 1858, perioadǎ în care a dispus reparaţiile necesare ale clǎdirii gimnaziului „Sfântul Sava”.
La deschiderea Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti în ianuarie 1865, la propunerea pictorului Theodor Aman, Burelli era numit profesor de arhitecturǎ În momentul numirii, Burelli era arhitectul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
Prin decretul domnesc nr. 111 din 20 ianuarie 1865, dat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, era confirmatǎ numirea lui Burelli în postul de profesor. Primea un salariu lunar de 800 lei, potrivit statelor de platǎ din dosarele Ministerului menţionat.
Fratele lui Gaetano, Petre Burelli, inginer hotarnic, a muncit la Mǎnǎstirea Mǎrgineni unde secretar era Luca Caragiale, tatǎl viitorului dramaturg, una dintre primele întâlniri menţionate dintre cele douǎ familii.
Casa pe care a proiectat-o şi în care alocuit, Gaetano Burelli cunoscutǎ astǎzi drept Casa „Ion Mincu” din Bucureşti, a fost locuitǎ şi de Ion Luca Caragiale, cǎsǎtorit cu Alexandrina Burelly, una dintre cele trei fiice ale arhitectului. Ulterior casa a intrat în proprietatea arhitectului Ion Mincu, creator al stilului arhitectonic naţional „neoromânesc”.”
Pe data de 07 Ianuarie 1889 la Biserica Pitar Moș din București a avut loc căsătoria dintre nepotul lui Ștefan Caragea, Ion Luca Caragiale și fiica lui „Antoniaky Burelly”, absolventă a conservatorului bucureștean, pe care dramaturgul o cunoscuse în seara zilei de 08 Noiembrie 1888 la unul dintre spectacolele actriței Sarah Bernhardt.
Într-un interviu acordat ziarului Universul literar, la 25 iunie 1938, fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina devenită doamna Caragiale, povestea despre bunicul său:
„ …Bunicul meu era florentin, un De Castro. Era căsătorit cu o rusoaică și s-a refugiat în timpul sbuciumelor din peninsula neunificată (n.n. luptele de unificare a Italiei, denumite Risorgimento, ce s-au desăvțrșit în anul 1861 prin formarea Regatului Italian), la Constantinopol. O parte dintre frații și surorile lui au trecut în Rusia și s-au aliat cu familiile mari de acolo. Tatăl meu, Gaetano Burelli, a stat aproape 25 de ani în Franța, unde a urmat Școala de Belle-Arte și arhitectura, luând diploma de argint ca laureat. A fost adus în țară de generalul Florescu și de principele Bibescu, după ce fusese un timp secretarul lui Lamartine, poate chiar în timpul revoluției de la 1848. Aici, la noi, a fost efor și restaurator de monumente istorice, S-a căsătorit cu o domnișoară Fălcoianu. A murit la adânci bătrâneți în 1896. Îl vizitam, dimpreună cu soțul meu, la moșia sa de lângă Pătârlagele”.
Pe doamna Burelli dar și pe fetelle celor doi le găsim menționată în lucrarea Caragiale, „Ion Luca: Scrisori şi Acte”: „Agatha Burelly (1835— 1908), văduva arh. Gaetano Burelly şi mama Alexandrinei I. L. Caragiale; Tita (Ecaterina) I. Zlatko (1860— 1944), fiica ei cea mai mare; Jenica (Eugenia) T. Duţescu-Duţu (1867— 1946), fiica ei cea mai mică.”. Totodată aflăm că familia a avut și doi băieți, George (1862-1881) și Constantin, care au trecut la cele veșnice de timpuriu.
Despre originile lui Burelly și legătura sa cu strămoșii lui Caragiale, aflăm și din ziarul Adevărul, din anul 1947, care ne zice următoarele:
„Arhitectul T.T. Socolescu, trecând în revistă pe primii arhitecţi români din secolul trecut, menţionea „Les arhitectes élèves de l’école des Beaux‘Arts, 1819—1894”, de Penanrun, Roux şi Delaire, pe „Bourelly (Augustin-Gaston) născut la 1820 Bucureşti, prom. 1848, elev Vandoyer, ca studii numai cl. II, o medalie”.Este vorba de Gaetano Burelly, al cărui tată, italian stabilit la Bucureşti în primele decenii ale veacului XIX-lea, a ţinut în tovărăşie cu compatriotul său, Girolamo Momolo Cardini, actualul restaurant şi cofetăria Capşa, precum şi Teatrul cel Mare, situat în dosul localului, pe unde se găsesc acum străzile Edgar Quinet şi Academiei. Soţia lui Cardini e celebra „Momuloaie”, mătuşa lui I. L. Caragiale, care a lăsat o moştenire de 3-4 milioane aur, mai acum şaizeci de ani, unui lot masiv de succesori. Fiica a doua, mijlocie, a cunoscutului arhitect este d’na Alexandrina I. L. Caragiale, văduva marelui scriitor. Astfel nepoţii asociaţilor Burelly—Momolo au legat tovărăşie pe viaţă, în 1889. În amintirile sale, I. Suchianu povesteştee cum l-a găsit pe Caragiale într-o zi la Sinaia, sub un umbrar, înaintea unei planşete. cu un plan de vilă. La întrebarea, cine l-a învăţat această meserie, Caragiale răspunsese: Tu crezi că pentru a face un plan de casă, trebuie neapărat să ştii geometria descriptivă? Să fii om deştept şi să ai şi oarecare cultură generală, căci pe un om cu aşa titluri poţi să-i pui oriunde şi în scurtă vreme e deacolo; pe când omul prost, e prost în toate, dar mai ales in specialitatea lui; ş’apoi nu uita că sunt ginerele lui Gaetano Burelly, fost arhitect al ministerului de culte; nu mi-au trebuit decât vreo două lecţii practice şi socrul să facă din ginere-său un Apolodor din Damasc”. Proectul a rămas însă în starea iniţială. Caragiale a murit fără să-şi ridice o casă, după propriile planuri. Asupra arhitectului Gaetano Burelly, al doilea român care şi-a făcut studiile la Şcoala de Arhitectură din Paris, vom reveni.”
În 1854 Burelly intră în serviciul statului, fiind însărcinat cu diferite lucrări publice.
La 1857 arhitectul Gaetano Burelly cumpără un lot de pământ în mahalaua numită atunci Popa Ivașcu, după preotul slujitor al Bisericii Pitar Moșu (construită de piatră la 1795). Aici a construit, propria casă, situată pe colțul străzilor Pitar Moș și Arthur Verona (anunci strada Mercur). Construcția a fost realizată cel mai probabil în intervalul anilor 1857-1870, în timp adăugându-se și alte dependințe. În martie 1871, Burelly solicita autorizație pentru mai multe intervenții.
Încetarea serviciului public a lui Burelly după 20 de ani de muncă în folosul Bucureștiului, la Ministerul Cultelor și Instricțiunii publice, a survenit în anul 1874.
Anul următor, în 1875, devine membru al Sociețătii arhitecți și ingineri.
Din Analele Academiei Române, din anul 1897 aflăm că „arhitectul Burelly. care sunt numai puţine luni disparii dintre cei vii, în vîrstă forte înaintată, a fost discipolul lui Giulini.”
Gaetano Burelly a trecut la Domnul la data de 26 octombrie 1896, dar locul ultimii suflări este un mister, deoarece odată am găsit informația că trecerea a avut loc la moșia sa de lângă localitatea Pătârlagele, iar pe de altă parte aflăm că evenimentul a avut loc la București, pe strada Pitar Moșu nr. 4.
Actul de deces al marelui arhitect italian Gaerano Burelly, martori la eveniment fiind chiar ginerele acestuia Ion Luca Caragiale și un funcționar, Nae Ionescu, fiind îngropat la Cimitirul Șerban Vodă (Bellu).
Doamna Agath Burelly, născută Floru, trece la cele veșnice la vârsta de 72 de ani, la data de 22 august 1908, conform Registrului Stării Civile pentru Morți al anului 1908 din București. Martor la eveniment a fost ginerele acesteia, soțul fetei cele mari Tita (Ecaterina), Teodor Duțescu Duțu.
Realizări:
De-a lungul perioadei în care a lucrat în Țara Românească, mai apoi România, Gaetano Burelli a realizat sau a lucrat la următoarele edificii:
- a fost arhitect şi inginer al oraşului între 1854-1874;
- a dispus reparaţiile necesare ale clǎdirii gimnaziului „Sfântul Sava”;
- a realizat un proiect de rectificare al canalului de pe Podul Mogoșoaiei (bd. Calea Victoriei) în 1855;
- 1858, a lucrat la planul de reedificare a Mitropoliei din București alături de arhitecții Alexandru Orăscu și Carol Kuchnowsky, proiect ce nu a fost pus în aplicare;
- 1858, încercări de a face planuri tip pentru biserici și mănăstiri necesare Ministerului și localităților mici;
- A realizat reparații și lucrări la biserica Dobroteaza, 1859;
- în perioada 1860-1874 se va implica în salvarea unor clădiri bisericești și mănăstirești, activitatea lui Burelly fiind documentată la mănăstirile nu mai puțin de 37 de locuri sfinte printre care și: Antim, Sărindar, Cotroceni, Stavropoleos, Plumbuita, Radu Vodă, Văcărești, Mihai Vodă, bisericile Sf. Atanasie (Bucur), Sf. Ecaterina, Sf. Apostoli, Tismana, Hurezi, Sămurcășești, schitul Stănești, biserica Zlătari;
- a realizat un proiect de restaurare al bisericii Curtea de Argeş în 1868;
- a propus realizarea unui proiect de amenajare a râului Dâmboviţa, extrem de ambiţios pentru epocă, definitivat în 1854, dar din lipsă de bani proiectul a fost trimis în arhivă;
- casa pe care a proiectat-o şi în care a locuit, Gaetano Burelli, situată pe colțul străzilor Pitar Moș și Arthur Verona (anunci strada Mercur), a intrat ulterior în proprietatea arhitectului Ion Mincu și e cunoscutǎ astǎzi drept Casa „Ion Mincu” din Bucureşti. Sunt informații și despre alte două proprietăți locuite de Burelly, pe str. Pitar Moș la nr. 15 și nr. 4-6;
- a realizat reparații și lucrări la Teatrul Național
- a realizat reparații și lucrări la Curtea Administrativă;
- a lucrat împreună cu Alexandru Orăscu la trasarea primului bulevard bucureştean între Uliţa Colţei şi Podul Mogoşoaiei între 1860-1863;
- a făccut parte din „Comisia pentru înfrumusețarea și însănătoșirea capitalei” alături de arhitecții Alexandru Orăscu, Dimitrie Berindei și Costache Râmniceanu;
- anul 1860 l-a aflat pe Gaetano Burelli şi pe şantierul lucrărilor de restaurare a Bisericii Sf. Atanasie (Bucur);
- 1860-1864 amenajarea Muzeului din Palatul Academiei (Universitatea București);
- 1863, face parte, alături de arhitecții A. Thillaye și A. Costinescu, din comisia de evaluarea a stării în care se afla Biserica Metocului Episcopiei Râmnicului ( pe locul unde acum se află Ateneul Român);
- în 1864, Burelli, se va alătura arhitecţilor Petre A. Tabai şi Carol (Scarlat) Beneş, angajaţi de doi ani în transformarea Mânăstirii Cotroceni în palat rezidenţial pentru Alexandru Ioan I Cuza;
- în 1864, în 29 septembrie, însoţit de Cezar Bolliac în calitate de director al Arhivelor Statului, Gaetano Burelli va cerceta situaţia Mânăstirii Mihai Vodă, în vederea aducerii arhivelor în acest spaţiu. În urma raportului său, nefavorabil, nu au avut loc intervenţii radicale;
- 1865, lucrări la casele lui Costaghe Gr. Ghica;
- a realizat reparații și lucrări la biserica Sfântul Sava, 1865 și 1869;
- analizează starea Mânăstirii Clocociov (Slatina, jud. Olt), ctitoria lui Matei Basarab, în toamna anului 1866, dar nu intervine, fiind ruinată;
- vara anului 1866, a fost trimis de primărie să cerceteze Templului Coral (evreesc), pe care l-a renovat;
- a realizat reparații și lucrări la Mănăstirea Stavropoleos, 1867;
- 1867-1868 împreună cu V.A. Urechia proiectează școli rurale;
- întocmește proiectul restaurării Mânăstirii Floreşti, cu începere din 1879 şi până la definitivarea lucrărilor în 1883;
- 1870, lucrări la Scoala Centrală de Fete;
- în 1883, a contribuit la ridicarea unei biserici în satul Illanlâc din Dobrogea;
- 1879-1880 reparații la Casa Bărcănescu, închiriată de prințul George Bibescu.
Surse:
- Adevărul, 1947
- Analele Academiei Române, 1897
- Arhitectura, 1972
- Arhitectura, 1976
- Arhitectura, nr. 1/1956
- Arhivele Naționale
- Caragiale, Ion Luca: Scrisori şi Acte, Editura Pentru Literatură, 1963
- Convorbiri Literare, Nr. 4/1909
- Gaetan A. Burelly – arhitect restaurator, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, București, 2017
- https://adevarul.ro/stiri-locale/pitesti/legenda-celei-mai-frumoase-manastiri-din-arges-1612699.html – accesat la 11.02.2026
- https://agorha.inha.fr/ark:/54721/0ee937a0-9c69-41b3-ab73-9c170eb7c7fa – accesat la 28.01.2026
- https://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/cesare-fantoli/
- https://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/gaetano-a-burelly/
- https://b365.ro/pe-calea-victoriei-era-candva-o-manastire-cu-turnuri-biserica-sarindar-se-afla-pe-locul-cercului-militar-iar-bucurestenii-au-plans-cand-a-fost-demolata-502915/
- https://basilica.ro/biserici-translate-din-bucuresti-biserica-mihai-voda-foto/
- https://basilica.ro/biserici-translate-din-bucuresti-biserica-mihai-voda-foto/
- https://biblacad.ro/2022/11/07/biserica-manastirii-argesului/
- https://bucuresticitynews.ro/bucuresti-fantana-sarindar/
- https://cimec.ro/ziua-bucurestiului/
- https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Man_Curtea_de_Arges.SV.jpg
- https://dosaresecrete.ro/maica-domnului-de-la-sarindar-icoana-facatoare-de-minuni-disparuta-fara-urma-manastirea-a-fost-demolata-acum-132-de-ani/
- https://eia.ro/arhitectideneuitat/gaetan-a-burelly/
- https://fototecaortodoxiei.ro/lacasuri-de-cult/biserici/biserici-demolate-si-mutate/biserici-si-manastiri-demolate-in-secolul-al-xx-lea/manastirea-mihai-voda/manastirea-mihai-voda-din-bucuresti-amenintata-de-demolare-1261.html
- https://historia.ro/sectiune/general/cum-a-obtinut-caragiale-functia-de-director-al-2336504.html – accesat la 27.21.2026
- https://historia.ro/sectiune/general/manastirea-sarindar-ctitoria-lui-matei-basarab-635837.html#google_vignette
- https://historia.ro/sectiune/general/regele-carol-i-sa-fiu-ingropat-langa-biserica-571260.html
- https://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/bucuresti-555-de-ani/bucuresti-555-manastirile-pierdute-ale-capitalei-sarindar-677637.html
- https://matricea.ro/istoria-dramatica-a-manastirii-sarindar-din-ctitorie-domneasca-ajunge-pe-rand-carciuma-azil-de-nebuni-apoi-vistierie-de-stat/
- https://orasul.ro/gallery/publicview/10399
- https://protoieriasector5capitala.ro/unitati-bisericesti/mihai-voda/
- https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Mihai_Vod%C4%83
- https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Mihai_Vod%C4%83
- https://uranusacum.ro/manastirea-mihai-voda/
- https://uranusacum.ro/manastirea-mihai-voda/
- https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/antonio-gaetano-burelli-architect-restaurator-de-emanuel-badescu-galerie-foto-10880421 – accesat la 23.01.2026
- https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/manastirea-care-a-tinut-intre-zidurile-ei-secretele-statului-54636.html
- L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), teză de doctorat, Alina Dorojan
- Materiale de Istorie și Muzeografie – XXVIII, Bucuresti, 2014
- Mănăstirea Cotroceni – un monument istoric dispărut, Aristide Ștefănescu și Mariana Lazăr, Muzeul Național Cotroceni, 2004
- Mănăstirea Cotroceni, Gh. I. Cantacuzino, Editura Meridiane, București, 1968
- Registrului Stării Civile pentru Morți al anului 1908 din București
- Revista Muzeelor, 1997
- RIDICAREA MĂNĂSTIRII MIHAI VODĂ: ÎNTRE LEGENDĂ ŞI REALITATE, Dr. Letiția-Mirela Cristea
- Romanulu , 22 fevruariu 1874
- Steaua Roșie, 1969
- Telegraful Român, 1867
- Universul Literar, Anul XLVII, nr. 19, 25 iunie 1938
