Audisio Gheorghe

04/08/2026

Date biografice:

Născut în 16 aprilie 1894 în București, botezat în 5 iunie 1894 la Biserica Sf. Nicolae „Popa Tatu” de către unchiul său, prof. Ion C. Florescu.

Fiul lui August, funcționar, 35 de ani și al Mariei Florescu, 27 de ani.

A absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București.

Căsătorit cu Maria Jeana Ciculescu în 1932.

Diplomat al Școlii Naționale de Beaux-Arts din Paris în 1927, recunoaștere din partea Academiei de Arhitectură din București în 1928.

Domiciliu: str. Păunilor nr. 29; blvd. Lascăr Catargiu nr. 32.

Sediul profesional în str. Vasile Lascăr nr. 9A.

În vara lui 1919 se organizează o expoziție de grup, împreună cu, Horia Creangă, nepotul scriitorului Ion Creangă, Lucia Dumbraveanu, Catul Bogdan și Gheorghe Audisio, la Ateneul Român, pentru a strânge fonduri, cu scopul de a definitiva studiile la Paris. Cei patru expun acuarele și desene de monumente, peisaje și portrete realizate de ei înșiși.

Audisio Gheorghe și Maria, soție, din București: pașaportul Nr. 229.726, înregistrat la Nr. 7.945 din 30 Iulie 1937 și foaia de circulație a mașinei „Ford“ sport Nr. 2.786, pe numele soției Maria Gh. Audisio, eliberate de Prefectura Poliției Municipiului București.

Înscris în corpul arhitecților la 1 iunie 1933.

Din 30 Mai 1941, d-l arhitect șef Audisie Gheorghe, conducătorului Serviciului de arhitectură și tehnic, din cadrul Direcţiunii administrative din Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, era autorizat a semna și rezolva toate lucrările de competența acelui serviciu care nu sunt date în mod expres în competința d-lui director general. – Monitorul Oficial iunie 1941

Realizări:

clădirea Prefecturii judeţului Caraş, actualmente Primăria oraşului Oraviţa, în 1927, colaborare între arhitectului Gheorghe Audisio și Delavrancea-Gibory Henrieta (Henriette);
din 1953 a lucrat la I.S.P.R.O.R. ca arhitect proiectant principal;
a lucrat la policlinici și administrații de asigurare sociale (1930-1949);
imobil cu mai multe apartamente în str. Grigore Alexandrescu nr. 3, București (1930);
cămin de copii C.S.P., bd. M. Kogălniceanu, București (1950);
școala Profesională Hunedoara.

Surse: