SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 107 -108

SUMAR Nr. 107 – 108 – Octombrie – Decembrie 2021

Editorial

ACTUALITATE / ATTUALITÀ

• Prezentare online de carte cu participare record • Presentazione editoriale online con partecipazione da record
• Deputatul Andi-Gabriel Grosaru a adus un omagiu eroilor italieni • Il Deputato Andi-Gabriel Grosaru ha portato un omaggio agli eroi italiani
• „Sempre Dante”, o expoziție cu notă de sacralitate • «Sempre Dante», la mostra con una nota di sacralità
• Interviu cu ambasadorul • Intervista all’ambasciatore Alfredo Maria Durante Mangoni
• Proiectul „De la emigrare la integrare” merge mai departe • Il progetto «Dall’emigrazione all’integrazione» va avanti
• In memoriam Coleta De Sabata

CULTURĂ / CULTURA

• 700 anni dalla morte di Dante: Beatrice, la magnifica ossessione • 700 de ani de la moartea lui Dante: Beatrice, magnifica obsesie (4)
• Călătorii literare în țara frumuseții • Viaggi letterari nel paese della Bellezza (2)
• Le odissee dei nostri „veci” • Odiseele bătrânilor noștri
• Iubire, devoțiune și tragism • Amore, devozione e tragicità
• O nouă verigă pe „Drumul romanității” • Un nuovo anello sulla «Via della romanità»

SOCIAL / SOCIETÀ

• Congregația „Don Orione”, de anvergură mondială, prezentă în România din 1991 • La congregazione «Don Orione», d’importanza mondiale, presente in Romania dal 1991
• Dicembre o delle molte tradizioni baresi • Decembrie sau despre numeroasele tradiții din Bari
• Buone feste
• Il presepe vivente • „Presepele” însuflețit Tra paretesi… • Între paranteze…
• Gubbio, orășelul italian cu brad de Crăciun intrat în „Guinness Book”

ȘTIRI / NOTIZIE

SIAMO DI NUOVO INSIEME – nr. 107 -108 – Octombrie – Decembrie 2021

EDITORIAL

Quo Vadis?

O temă de reflecție bună, pentru perioada aceasta. Încotro ne îndreptăm?
Cine se gândea cu câtva timp în urmă că vom fi puși în situații din ce în ce mai dificile, pe de-o parte legate de pandemia de COVID-19, virus care, la rândul său (cred că tot legat de dinamismul vieții cotidiene) se tot modifică și el din varianta Delta în varianta mai nouă Omicron, iar pe de altă parte de efectele sale ce se resimt atât în economie, cât și în viața politică?
Se pare că previziunile pe care le făceam cu ceva timp în urmă legate de topirea doctrinelor la vârful politicii s-au adeverit. Nu pot spune că este un lucru bun sau rău, dat fiind contextul în care ne regăsim, dar cu certitudine pot spune că lumea nu va mai fi așa cum a fost. Constat că, din punct de vedere al drepturilor omului (și nu o spun numai eu), s-au proferat, ori din neștiință, ori din răutate, o serie de practici care mai devreme sau mai târziu se vor întoarce împotriva promotorilor lor pentru că, nu-i așa?, totul se plătește pe lumea aceasta. Unele dintre aceste practici – am și spus-o de la tribuna Parlamentului – au fost adoptate și promovate de către regimul nazist, plecând de la instituirea certificatului de apartenență la rasa ariană (der Ahnenpass), până la difuzarea pe întreg teritoriul Germaniei Naziste a unor afișe în care erau
prezentate profiluri de tineri naziști în paralel cu profiluri de tineri evrei, purtând mesajul „Sufletul rasei vorbește din față”. Dar, din fericire pentru mine, nu am găsit nicio
asemănare care să îmi creeze vreun sentiment de apreciere sau respingere la adresa celor de pe afiș. Așadar, în ceea ce privește adoptarea acestor practici eugenice, aspectul identitar pe care unii au dorit să îl promoveze prin interpretarea forțată dată termenului de „eugenie” este doar extras din context, nu își are locul și nici rostul, parcă dorind să minimizeze și să ducă în derizoriu efectul pe care aceste măsuri le vor avea asupra întregii populații care trebuie să fie lăsată să aleagă asupra propriei persoane și a binelui propriu.
Este, totodată, o realitate că la momentul discuției asupra proiectului de lege privind instituirea acestor măsuri, avizul comisiilor de specialitate a fost unul negativ, reprezentanții societății civile afirmând, de asemenea, că aceste practici sunt eugenice, interzise în primul rând de Carta Europeană a Drepturilor Omului – act normativ foarte important – dar și de încă douăsprezece tratate, acte normative și rapoarte care sunt la rândul lor încălcate prin adoptarea cadrului normativ referitor la vaccinarea obligatorie și instituirea „instrumentului” certificatul verde.
Revin la întrebarea anterioară, în condițiile în care acte normative cu impact major asupra ordinii publice și siguranței cetățeanului, nu în ultimul rând asupra securității naționale, nu își mai regăsesc aplicarea, multe persoane făcând din aceste vremuri „o oportunitate” pentru a promova hazardul și, mai grav, abuzul, sub acoperirea „legitimă” de combatere a pandemiei de COVID-19 și pentru agresarea, mai mult sau mai puțin conștientă, a majorității populației. Cred că termenul potrivit pentru astfel de vremuri ar fi cel de „distopie”. Deci QUO VADIS

———————-

Quo Vadis?

Un buon tema di riflessione, per questo periodo. In che direzione stiamo andando?
Chi pensava fino a poco tempo fa che avremo vissuto situazioni sempre più difficili, per un verso provocate dalla pandemia di COVID-19, virus che, a sua volta (credo anche
quello legato al dinamismo della vita quotidiana) continua a modificarsi dalla variante Delta alla nuova variante Omicron, e d’altra parte a causa dei suoi effetti, che si fanno sentire tanto sull’economia quanto nella vita politica?
A quanto pare, le previsioni fatte qualche tempo fa in merito alla fusione delle dottrine in cima alla politica si sono avverate. Non posso dire se sia un bene o un male, considerando il contesto in cui ci ritroviamo, ma con certezza posso affermare che il mondo non sarà più ciò che è stato. Costato come, dal punto di vista dei diritti dell’uomo (e non sono l’unico a dirlo), siano state paventate, forse per mancanza di conoscenza, forse per cattiveria, alcune pratiche che presto o tardi si ritorceranno
contro i loro promotori perché, non è così?, tutto si paga a questo mondo. Alcune di queste pratiche – l’ho detto anche dalla tribuna del Parlamento – sono state adottate e promosse da parte del regime nazista, a partire dall’istituzione del certificato d’appartenenza alla razza ariana (der Ahnenpass), fino alla diffusione sull’intero territorio della Germania Nazista di alcuni manifesti in cui erano presentati i profili dei giovani nazisti, confrontati parallelamente con quelli dei giovani ebrei, con il messaggio «Lo spirito della razza si manifesta dal volto». Ma, fortunatamente per me, non ho trovato nessuna somiglianza che mi provocasse un qualche sentimento d’apprezzamento o di rifiuto rispetto ai volti sul manifesto. Perciò, in merito all’adozione di queste pratiche eugenetiche, l’aspetto identitario che alcuni desiderano promuovere tramite
un’interpretazione forzata del termine «eugenetica» è semplicemente fuori contesto, priva di luogo e di senso, quasi minimizzando e deridendo l’effetto che tali misure avranno sull’intera popolazione, che dovrebbe essere lasciata libera di scegliere per se stessa e per il suo bene.
Allo stesso tempo, è una realtà che durante il dibattito sulla legge riguardante l’istituzione di queste misure, il giudizio della commissione di specialità sia stato negativo e che ugualmente i rappresentanti della società civile abbiano dichiarato si tratti di pratiche eugenetiche, vietate innanzitutto dalla Carta Europea dei Diritti dell’Uomo – atto normativo d’estrema importanza – e anche da altri dodici trattati, atti normativi e rapporti, a loro volta violati dall’adozione di un quadro normativo riguardante la  vaccinazione obbligatoria e l’istituzione dello «strumento» del certificato verde.
Torno alla domanda precedente, nella situazione in cui atti normativi di grande impatto sull’ordine pubblico e sulla sicurezza del cittadino, non ultimo sulla sicurezza nazionale, non sono più messi in atto, e molte persone fanno di questi tempi un’«opportunità» per promuovere l’azzardo e, ancora peggio, l’abuso, con la scusa «legittima» di combattere la pandemia di COVID-19 e aggredire, in modo più o meno cosciente, la maggior parte della popolazione. Credo che il termine adatto per tempi del genere sia «distopia». Perciò, QUO VADIS?

Andi Gabriel Grosaru